Momente de rugăciune şi evlavie către Cuvioasa Antonina de la Tismana

La Mănăstirea Tismana din judeţul Gorj a avut loc astăzi, 4 octombrie, rânduiala proclamării locale a canonizării Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana. Evenimentul a adunat mii de credincioși din toată țara, care s-au rugat alături de un impresionant sobor de ierarhi, preoți și diaconi. 

Sfânta Liturghie a fost săvârșită în Duminica a 19-a după Rusalii, la Mănăstirea Tismana, de IPS Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, împreună cu IPS Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului; IPS Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului; PS Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului; PS Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei; PS Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților; PS Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, și PS Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

În cuvântul rostit după citirea pericopei evanghelice, IPS Părinte Mitropolit Ioan a vorbit despre fericiri și despre porunca iubirii: „Iubiți credincioși, ​verbul «a iubi» din Evanghelia citită este la imperativ! ​Este poruncă. Avem poruncă de la Hristos ​să-i iubim pe cei care ne urăsc pe noi. De aceea, ​să ne învrednicească ​și să ne întărească Bunul Dumnezeu, ​în viața aceasta, să-i iubim pe semenii noștri, pe cei care ne fac bine, dar și pe cei care ne fac mai puțin bine”.

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, IPS Părinte Mitropolit Irineu a vorbit despre viaţa Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana: „Sfânta Antonina este un model de sfințenie, de liniște sufletească, de rugăciune neîncetată. ​Și dacă vorbim despre treptele urcușului duhovnicesc spre Împărăția lui Dumnezeu, ne aducem aminte că pocăința este curățire și desăvârșire. ​Putem spune că pocăința pe care a practicat-o Sfânta Antonina este aceea a Sfinților Părinți, care ne spuneau că pocăința este uitarea celor dinainte făcute și părerea de rău pentru faptele trecute, iar curăția este avântul plin de dragoste față de toată creația, în timp ce desăvârșirea este avântul rugăciunii. ​Toate aceste trepte sunt arătate de Sfinții Părinți și consemnate de Sfântul Isaac Sirul, în cuvintele sale ascetice. ​Deci aceste trepte le-a împlinit Sfânta Antonina cu multă stăruință. Părăsind viața lumească, viața de familie, tinerețea, a venit aici, în mănăstire. ​I-a promis Domnul purtarea crucii: «Cel ce voiește să vină după Mine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie» (Luca 9, 23)”. 

Ierarhul a mai explicat că sfânta trăia o nevoinţă intensă, dar iubea foarte mult natura şi se îngrijea de creaţia lui Dumnezeu care înconjura mănăstirea. „Sfânta Antonina a învățat să citească Psaltirea, iar la slujbele din biserică le asculta cu foarte mare atenție. ​Ea, având pe Dumnezeu în sufletul ei, era totdeauna curajoasă, cu tărie și putere în suflet. Sfânta Antonina n-a avut frică de fiarele sălbatice și nici frică de oameni. Pentru că frica de fiarele sălbatice era alungată de dragostea ei, iar frica de oameni era alungată de smerenia ei. A fost un om al rugăciunii, care s-a rugat neîncetat pentru sine, pentru mănăstire și pentru tot poporul credincios. Este un mare dar pe care Dumnezeu îl dă Bisericii Sale, prin canonizarea Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana. Această sfântă ne arată că și în vremurile noastre, prin smerenie, prin răbdare, prin rugăciune și prin dragoste față de Dumnezeu și față de întreaga Sa creație, omul se poate sfinți și poate ajunge la desăvârșire”, a explicat Mitropolitul Olteniei. 

Un moment important al sărbătorii a fost citirea Tomosului sinodal de canonizare de către PS Părinte Episcop Nicodim, care prezintă în sinteză viața Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana. 

La final, au fost aduse mulțumiri ierarhilor şi oficialităților prezente, precum și binefăcătorilor Mănăstirii Tismana. 

În ajunul sărbătorii, Vecernia cu Litia a fost săvârşită de PS Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, înconjurat de un sobor de slujitori.