Moşul cel sfânt şi bun

A fost odată un moş bărbos

Arhiereu al lui Hristos Cu viaţă sfântă pe pământ Nicolae, mult - milostiv şi blând. Că din pruncie a fost bun Postind la fel ca un bătrân Şi a mai fost şi înţelept "Tânăr-Bătrân" fiind numit pe drept. Din mâna lui întinsă spre săraci Spre cei căzuţi şi fărâ de ajutor, Curgea cu-ndestulare ca din nor Un râu de nesecate bunătăţi. Căci trei fecioare prea frumoase De cursa celui rău el le-a ferit Ducându-le în miez de noapte, tăinuit Trei pungi cu galbeni şi le-a izbăvit. Să nu uităm şi de corăbieri Înspăimântaţi de marea cea învolburată Sau de corăbierul decedat Salvat şi înviat cu rugăciunile sfântului îndată. Iubit de Dumnezeu pentru aşa viaţă În Mira Lichiei a păstorit Că însuşi Iisus şi Maica Sa i-au dăruit O Evanghelie şi-un omofor preastrălucit. Face minuni cu oamenii cei buni Copii, adulţi şi cei bătrâni Ce-n rugăciuni cu-ardoare îi cer "Să ne ajuţi sfinte în nevoi". Sfântul Nicolae este bun C-aduce daruri înainte de Crăciun Pe şase decembrie, să nu uitaţi Şi-n ghetuţe să căutaţi. Şi căutaţi şi-n inimile voastre S-aveţi lumină şi pace Viaţă plină de Duh Sfânt Cât veţi trăi aici, pe pământ! (pr. Mihai Lungu, parohia Toşorog, Neamţ, 21 noiembrie 2010)