Murele, depozit natural de vitamine

În popor, murul are mai multe denumiri populare: mur negru, mur pădureţ, mur tufos, murar, amură, rug, ruguţ. Specia este originară din Orient, fiind una dintre cele mai vechi plante medicinale. A fost recomandată încă din Antichitate pentru a combate diareea, hemoragiile interne, litiaza renală şi pentru întărirea gingiilor.

O scurtă descriere a pomului arată că murul este un arbust spinos, cu tulpini drepte sau arcuite, lungi de 1-3 m, prevăzute cu ghimpi răsuciţi în formă de cârlig. Frunzele sunt palmat-compuse, cu margini dinţate şi nervuri proeminente. Pe faţa superioară există perişori, care dau culoarea verde-închis, iar pe faţa inferioară sunt spini curbaţi în lungul nervurilor. Florile albe sau roşii, cu cinci petale mari, sunt grupate în inflorescenţe sub formă de ciorchini. Înflorirea are loc în lunile iunie-august. În scopuri terapeutice sunt folosite atât fructele, cât şi frunzele şi rădăcinile. Fructele sunt recoltate la maturitate, în cursul lunii august. Conţinutul biochimic al fructelor este foarte complex, predominând zaharurile solubile, îndeosebi fructoza, care dă dulceaţa, acizii organici (citric, salicilic, malic, succinic, tartric), care dau gustul acrişor, taninuri, antocianii care dau culoare, vitamine (C, A, B, E, K, PP) şi săruri minerale (îndeosebi potasiu, fosfor şi magneziu). Proprietăţile terapeutice ale fructelor sunt corelate cu componenţa lor biochimică: - antidiareice, antidizenterice, astringente, diuretice, hemostatice; - depurative, uşor laxative la copii, bactericide; - tonice, nutritive, întăritoare şi răcoritoare. Acţiunile specifice terapeutice ale fructelor vizează multiple afecţiuni maladive, cum ar fi: - diaree, dizenterie, tonifierea ficatului şi drenarea vezicii biliare; - boli pulmonare (gripă, angină, febre, tuse, bronşite, catar pulmonar); - afecţiuni renale-genitale (infecţii renale şi metroragii); - avitaminoze şi anemii acute, având rol întăritor al organismului. Forme de utilizare a fructelor Datorită bogăţiei în zaharuri şi vitamine naturale, murele sunt consumate atât în stare proaspătă, cât şi prelucrate sub formă de compoturi, sucuri, jeleuri, peltea, dulceaţă, şerbeturi, marmelade, siropuri, vinuri şi lichioruri. Sucul din mure este o sursă importantă de vitamine pentru orice vârstă şi o materie primă pentru colorarea vinurilor în roz-pal. Amestecul din 250 ml suc de mure şi 10 g amidon umectat dă o delicioasă supă de mure, care se serveşte cu bucăţi de pâine prăjită. Siropul de mure se prepară din 2 kg fructe, la care se adaugă 1 l apă şi se fierbe la foc mic timp de 10-15 minute; după răcire se strecoară prin tifon, rezultând 2,6 l suc, care se fierbe din nou cu 2,6 kg zahăr, timp de 30 de minute, înlăturând spuma. Când siropul este legat, se ia de pe foc, se adaugă 7 linguri zeamă de lămâie, se amestecă bine şi se toarnă în sticle uscate şi fierbinţi, care se închid ermetic. Se consumă zilnic câte 4 linguri sirop diluat de către copiii cu diaree, tuse, gripă, angină şi bronşită.