Muzee ale comunismului din Europa
După căderea comunismului în Europa Centrală şi Răsăriteană s-a pus problema înfiinţării unor muzee care să păstreze pentru generaţiile viitoare istoria acelor ani. Autorităţile venite la putere imediat după instaurarea regimurilor democratice nu au dorit peste tot realizarea unor astfel de instituţii, fie pentru că simpatia cu vechile regimuri mai persista, fie pentru că la conducere existau persoane contaminate de vechea mentalitate politică.
În timp, s-au publicat numeroase cărţi de memorii şi jurnale din acea vreme, s-au realizat antologii, dicţionare, cărţi de istorie recentă, filme documentare despre evenimente şi oameni care au trăit atunci. S-a aflat despre represiunea la nivelul elitelor şi maselor, dar şi despre deportări, perioade de închisoare, cu tortură psihică şi fizică. Artele au ilustrat şi ele din plin totalitarismul acelor ani. S-au organizat asociaţii de tot felul care urmăresc păstrarea vie în memorie a acelei triste perioade, s-au pus sub lupă cauzele, efectele, s-au dat verdicte, s-au făcut procese mai mult sau mai puţin sincere ale comunismului. Calea cea mai accesibilă publicului larg, de toate vârstele şi condiţiile, ar fi, poate, vizionarea unor muzee unde să fie adunate laolaltă fotografii, obiecte şi documente din vremea aceea.
La nivel european încă nu s-a pus în discuţie un muzeu comun care să înglobeze istoria tuturor popoarelor ce au experimentat comunismul. Un muzeu global al comunismului există însă în mediul virtual şi furnizează informaţii despre ţările ce au experimentat comunismul, despre represiunea şi victimele totalitarismului de acest tip ce s-a manifestat în numeroase ţări de pe glob, nu numai în Europa Centrală şi Răsăriteană. Muzeul virtual se poate accesa la adresa http://www.globalmuseumoncommunism.org/.
Primul muzeu a fost înfiinţat în Lituania
Primul muzeu de tip memorial care să reflecte perioada comunistă a apărut în Lituania. „Muzeul victimelor genocidului“, inaugurat la 14 octombrie 1992, se află în chiar locul unde au fost executate planurile deportărilor, arestărilor şi persecuţiilor cetăţenilor lituanieni de către autorităţile sovietice de ocupaţie în perioada 1940-1991. Fostul sediu al KGB-ului a devenit sediul muzeului ce prezintă comunismul din acea zonă. Muzeul a fost reorganizat în 1997.
Casa Terorii din Ungaria
În Ungaria se află cele mai multe locuri dintr-o ţară europeană unde memoria faţă de ororile comunismului este ţinută vie prin intermediul spaţiilor muzeale. Astfel, Casa Terorii (Terror Haz) este muzeul care arată spre comunism ca spre regimul care a adus asupra poporului ungar o tragedie naţională, aşa cum a şi fost, de altfel. Teroarea a fost instaurată de nazişti şi continuată de comunişti, lasă să se înţeleagă muzeul. Acest muzeu de rang naţional a fost însă contestat încă de la început pentru amalgamul între nazism şi comunism, suspendarea perioadei comuniste ca un regat al răului dominat de represiunea dură a poliţiei politice, iar afişarea pe holurile muzeului a pozelor torţionarilor aflaţi încă în viaţă a dat naştere la ample controverse. Casa Terorii se află pe bulevardul Andrassy, la numărul 60, din Budapesta, în fostul sediu al partidului „Crucilor cu săgeţi“, fost sediu al Gestapoului din 1944 şi al poliţiei politice comuniste.
Tot în Ungaria, în orăşelul Hódmezovásárhely există însă un apreciat muzeu al comunismului. Se numeşte Emlékpont, adică Locul Memoriei, şi a fost organizat în 2006. A devenit faimos în foarte scurt timp, având peste 30.000 de vizitatori în primele şase luni de la deschidere, fiind un loc în care vin foarte mulţi elevi şi studenţi, dar şi specialişti ai acelei perioade istorice.
Şi în Muzeul Budapestei există o secţiune consistentă dedicată istoriei comunismului, care merge de la marea istorie a liderilor şi marilor decizii până la istoria vieţii private şi a vieţii cotidiene sub dictatură.
La marginea Budapestei, au fost exilate statuile monumentale staliniste într-un muzeu în aer liber numit Parcul Memento, deschis încă din 1993 şi care atrage numeroşi turişti. Revoluţia din 1956 a fost obiectul multor expoziţii peste tot în ţara vecină.
Muzeul Comunismului din Praga
Muzeul Comunismului din Praga s-a bucurat de succes încă de la deschiderea sa, din ianuarie 2001. Se află în Palatul Savarin din apropierea Pieţei Wenceslas. Cei 400 de metri pătraţi ai muzeului sunt închiriaţi de la McDonalds, care posedă un restaurant chiar la intrarea în palat. Muzeul este creaţia lui Glenn Spicker, un om de afaceri american interesat de spaţiul ex-sovietic. Spaţiul muzeului din Praga a fost organizat de realizatorul de filme documentare Jan Kaplan. El a imaginat muzeul ca pe o tragedie în trei acte: Visul, Realitatea şi Coşmarul. Sălile muzeului abordează cronologic instaurarea comunismului, viaţa cotidiană, revolta studenţilor din 1968 prin aşa-numita Primăvară de la Praga, represiunea sovietică din toamna lui 1968, mişcarea Carta 1977, disidenţa şi căderea comunismului.
Fundaţia SocLand din Polonia
În Polonia, un muzeu al comunismului urmează a fi deschis în Palatul Culturii şi Ştiinţei din Varşovia, într-o clădire construită în stil sovietic datând din anul 1955. În 1999, arhitectul Czeslaw Bielecki, regizorul Andrzej Wajda şi artistul Jacek Fedorowicz au pus bazele Fundaţiei SocLand, menită să ducă la crearea unui muzeu al comunismului. Numită „SocLand“ - cu trimitere la Disneyland -, fundaţia îşi propune atragerea tinerilor deocamdată prin expoziţii şi activităţi ce arată o parte din istoria dureroasă trăită de generaţii întregi în acea perioadă.
Între 2001 şi 2003, susţinută de un grant acordat de Comisia Europeană, Fundaţia SocLand a organizat mai multe expoziţii temporare la Cracovia, Nowa Huta, Lódz şi Varşovia ce s-au bucurat de un real interes din partea publicului. Fundaţia SocLand doreşte deschiderea unui muzeu permanent în clădirea Palatului Culturii din Varşovia.
Memoria comunismului la noi
În România, în 1993, scriitorii Ana Blandiana şi Romulus Rusan fondează Memorialul victimelor comunismului şi al rezistenţei anticomuniste. Memorialul cunoscut ulterior drept Memorialul Sighet primeşte închisoarea de la Sighetul Marmaţiei în 1995. Aceasta a fost transformată în muzeu ce şi-a deschis porţile publicului în 1997. În 1998, Memorialul a fost recunoscut de Consiliul Europei drept „loc reprezentativ al prezervării memoriei în Europa“. Memorialul Sighet cu al său muzeu, dar şi prin intermediul Şcolilor de vară de la Sighet, al Centrului internaţional de studiere a comunismului, devine un reper al memoriei culturale româneşti privitoare la comunism.
În afară de Memorialul Sighet, care nu aparţine statului român, la noi nu s-a realizat încă un muzeu al comunismului din ţara noastră. Dezbateri şi unele iniţiative au mai existat, dar nu s-a pus în practică nimic.
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a venit la un moment dat cu ideea de a se organiza acest muzeu în Hala Filaret, aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. De asemenea, IICCMER a mai declanşat procedurile pentru transformarea închisorii de la Râmnicu Sărat, dar nici acolo nu s-a înfăptuit doritul muzeu.
Este lăudabil că unele foste puşcării comuniste în care au suferit pe motiv politic şi religios mulţi oameni au fost transformate în memoriale. Un muzeu naţional reprezentativ şi situat în capitala ţării reprezintă însă o necesitate pentru a nu ne uita trecutul.