Naşterea Domnului Hristos şi fecioria Maicii Domnului

"La plinirea vremii", Domnul nostru Iisus Hristos S-a născut din Fecioara Maria, ea fiind umbrită de la Duhul Sfânt. De aceea şi noi mărturisim în Simbolul de Credinţă: "Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii".

Întreaga convorbire dintre Sfântul Arhanghel Gavriil şi Fecioara Maria, de la Buna Vestire, a fost relatată pe larg de Sfântul Evanghelist Luca, care descrie pe înţelesul nostru buna vestire a Naşterii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. El spune următoarele: "Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei". (Luca, I, 26-30). La auzul acestor cuvinte spuse de Sfântul Arhanghel Gavriil, Fecioara Maria rămâne uimită, surprinsă, chiar înfricoşată. "Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta"? (Luca I, 29). De aceea trimisul lui Dumnezeu o încurajează şi îi face cunoscută vestea cea mare: "Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus" (Luca I, 31).

"Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!"

Cine ar putea descrie uimirea, starea sufletească a Fecioarei Maria în faţa căreia stătea Arhanghelul Gavriil? Se rugase de mică atunci când locuia la Templu, poate mai avusese alte revelaţii, însă cuvintele spuse de înger o determină să întrebe: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?" (Luca I, 34). În continuare îngerul îi precizează cum va avea loc naşterea fără ca ea să ştie de bărbat: "Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri" (Luca I, 35).

Fecioara Maria auzind aceste cuvinte ale îngerului şi înţelegând de la acesta că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă (Luca I, 37), aflând că şi Elisabeta, femeie şi rudenia sa în vârstă a zămislit fiu la bătrâneţile ei şi este în luna a şasea, deşi fusese stearpă (Luca I, 36), răspunde cu toată smerenia: "Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea." (Luca I, 38). Deşi trăia în casa lui Iosif, un bărbat drept, în vârstă de peste 80 de ani, Fecioara Maria ţine să precizeze că nu ştia de bărbat (Luca I, 31).

Ea trăia în feciorie împlinind legământul făcut de drepţii şi dumnezeieştii părinţi Ioachim şi Ana când s-au rugat să nască fiu sau fiică că-l vor afierosi Domnului, legământ pe care-l fac cunoscut arhiereilor de la Templu când au dus-o la Templu. Aceştia o încredinţează lui Iosif la casa căruia locuia când a sosit Arhanghelul Gavriil pentru a-i aduce vestea cea mare. Sfântul Evanghelist Matei zice: "Iar Naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt" (Matei I, 18).

Tot Sfântul Evanghelist Matei ne mai precizează amănuntul că Iosif, văzând-o însărcinată şi considerând că cineva a înşelat-o, iar el ştiindu-se drept şi curat, a vrut să o lase, să fugă: "Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând să o vădească a voit să o lase în ascuns" (Matei I, 19). Bătrânul şi dreptul Iosif se poartă exemplar după cum îl descrie Sfântul Ioan Gură de Aur: "Drept aici înseamnă virtuos în toate. Cuvântul dreptate are două sensuri: unul când nu iei dreptul altuia; altul, când săvârşeşti toate faptele de virtute" (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia IV, III, în col. PSB, vol. 23, p. 51). Aşadar Iosif nu se supără, nu o ceartă, n-o izgoneşte de la casa sa, ci cugetă să o lase cu toată agoniseala lui de-o viaţă, să-şi nască pruncul, iar el să plece. Este însă oprit de îngerul Domnului.

Hristos S-a născut ca rod al fecioriei

În scrierile lor Părinţii au vorbit despre fecioria Maicii Domnului care a fost fecioară înainte de naştere şi după naştere a rămas iarăşi fecioară. Unul dintre părinţii care s-a referit printre altele şi la fecioria Maicii Domnului a fost Sfântul Ioan Gură de Aur: "Astăzi, Cel născut din Tatăl mai presus de minte şi de cuvânt, pentru mine se naşte din Fecioară, tot mai presus de minte şi de cuvânt. Atunci S-a născut din Tatăl după fire mai presus de veci, după cum ştie Cel ce L-a născut. Astăzi se naşte iarăşi mai presus de fire, după cum ştie harul Duhului cel Sfânt. Naşterea lui de sus adevărată este, iar naşterea de jos, fără de minciună. Cu adevărat din Dumnezeu, Dumnezeu S-a născut şi cu adevărat Acelaşi, din Fecioară, om S-a născut. Sus, Singurul Unul-Născut din Cel Nenăscut, jos, singurul Acelaşi, Unul-Născut din singură Fecioara. Şi după cum necucernic lucru este să te gândesti la mamă, la naşterea de sus, tot astfel de hulă lucru este să te gândeşti la tatăl, la naşterea de jos. Tatăl a născut fără curgere, iar fecioara a născut fără stricăciune. Nici Dumnezeu n-a suferit curgere născând, căci a născut prin Duhul. Din această cauză nici naşterea Lui de sus nu este tâlcuită, nici naşterea Lui în vremurile din urmă nu rabdă iscodire.

Că a născut fecioara astăzi, o ştiu! Că a născut Dumnezeu mai presus de timp, o cred! Dar chipul naşterii am învăţat să-l cinstesc în tăcere şi am primit ca prin cuvinte să nu iscodesc. Când e vorba de Dumnezeu, nu trebuie să căutăm la firea lucrurilor, ci să credem în puterea Celui ce le săvârşeşte. (...)

Trebuie să credem, să nu ne îndoim

Am ţinut să arătăm cuvintele de învăţătură, pline de înţelepciune, spuse de Sfântul Ioan Gură de Aur pentru ca nimeni să nu se îndoiască de lucrarea dumnezeiască. Să-i apreciem bunătatea, iubirea lui Dumnezeu faţă de noi "căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan III, 16).

Ţinând seama de afirmaţia îngerului că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă (Luca I, 37), Dumnezeu Cel ce a făcut cerul, pământul şi pe Adam, a făcut şi această minune, iar noi trebuie să credem, să nu ne îndoim. Să fim cu luare aminte la cuvântul Sfântului Ioan care ne îndeamnă: "Nu merge (…) mai departe cu iscoditul! Nu căuta mai mult decât spun cuvintele evanghelistului! Nu te întreba: cum a lucrat Duhul cel Sfânt această zămislire din Fecioară? Dacă nu ne putem explica chipul în care se plăsmuieşte copilul când se naşte în chip firesc, cum putem să ne explicăm, oare, o naştere săvârşită prin minunea Sfântului Duh? Ca să nu mai hărţuieşti pe evanghelist, ca să nu te mai necăjeşti punând mereu aceste întrebări, scapă de orice nedumerire spunând: Dumnezeu a făcut minunea! Chiar evanghelistul spune aşa: Nu ştiu nimic mai mult; atât ştiu, că ceea ce s-a făcut, s-a făcut de la Duhul Sfânt. Să se ruşineze dar cei care caută să pătrundă cu mintea lor naşterea cea de sus a Fiului! Dacă nimeni nu poate explica naşterea aceasta în timp din Fecioară, naştere cu nenumăraţi martori, prezisă cu atâţia ani înainte, văzută şi pipăită, cât de mare trebuie să fie nebunia acelora care iscodesc şi încearcă să pătrundă cu mintea naşterea cea nespusă a Fiului din Tatăl? Nici Arhanghelul Gavriil, nici Matei n-au putut să spună ceva mai mult, ci atât doar că S-a născut de la Duhul Sfânt; dar cum de la Duhul şi în ce chip, nici unul din ei nu ne-a explicat. Nici nu era cu putinţă" (Idem, Omilii la Matei, Omilia IV, III, în col. PSB, vol. 23, p. 50). (...)

Să-L rugăm pe Hristos Domnul, Cel născut din Fecioară, să ne dăruiască şi nouă în toată vremea liniştea şi pacea sufletească care stăpânesc sufletele fecioreşti şi să ne facă părtaşi bucuriei Sfintei Sale Naşteri. A lui Dumnezeu să fie toată slava, cinstea şi închinăciunea. Amin!

Vă îmbrăţişează cu dragoste în Hristos Domnul şi vă transmite arhiereşti binecuvântări, al dumneavoastră părinte,

 

† Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei