Naşterea Domnului, prăznuită la Catedrala mitropolitană din Timişoara

Preasfinţitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, a săvârşit Sfânta Liturghie la praznicul Naşterii Domnului, în Catedrala mitropolitană, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. La slujba de Crăciun au participat numeroşi credincioşi, Catedrala mitropolitană arătându-se a fi neîncăpătoare. Timişorenii veniţi să se închine la icoana praznicului au format o coloană ce se întindea până pe treptele sfântului lăcaş. În cadrul Sfintei Liturghii, pr. Valentin Boancheş, consilier economic al Arhiepiscopiei Timişoarei, a citit Pastorala de Crăciun a Înalt Preasfinţitului Nicolae, Mitropolitul Banatului, adresată clerului, cinului monahal şi drept-măritorilor creştini din Eparhia Timişoarei. "La acest minunat popas duhovnicesc inima noastră saltă de sfântă bucurie, reîmprospătându-şi firea din nesecatul izvor de lumină şi putere care a coborât din cer pe pământ cu prilejul Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos. Cu toţii suntem încredinţaţi că solia îngerilor din noaptea Naşterii răscoleşte firea noastră şi ne face să cugetăm mai adânc. Înţelesul veştii celei bune de acum 2010 ani: "Întru cei de sus mărire, pe pământ pace, între oameni, bună voire", este ca fiecare din noi să facem tot ce ne stă în putere pentru ca bucuria praznicului să fie cât mai mare, ca toată lumea să se îndestuleze trupeşte şi duhovniceşte din tihna şi harurile lui. Aşezată la sfârşitul unui an care se încheie şi în pragul unui an care începe, Naşterea Domnului ne este şi bun prilej de înnoire duhovnicească, cu spor şi sănătate pentru toţi, cu propăşire în viaţa sfintei noastre Biserici şi cu realizări măreţe şi fericire în viaţa fiecăruia dintre noi, aşa cum vă urez şi vă doresc din toată inima, dragii mei credincioşi", a transmis IPS Nicolae credincioşilor bănăţeni.

Înalt Preasfinţitul Mitropolit Nicolae a îndemnat credincioşii la bucurie duhovnicească şi nădejde în mai bine, deoarece prezenţa trupească a Domnului nostru Iisus Hristos pe pământ este dovada vie şi puternică a împlinirii făgăduinţei lui Dumnezeu dată strămoşilor noştri, a dragostei Sale părinteşti şi a purtării Sale de grijă faţă de noi oamenii. (George Giurgiu)