Naşterea Maicii Domnului

Cea dintâi mare sărbătoare din cununa sfinţilor de peste an este sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului (8 septembrie). Este firesc aşa, pentru că Maica Domnului a atins sfinţenia omenească cea mai înaltă, cunoscută şi cinstită în Biserică.

Cunoaştem că părinţii Maicii Domnului sunt Drepţii Ioachim şi Ana. Aceştia trăiau în pace în Nazaret, dar ajunseseră la o vârstă înaintată fără a avea copii. Cu toate că erau bogaţi şi iubitori de Dumnezeu, din cauza nerodirii lor, Ioachim şi Ana erau defăimaţi, fiind socotiţi de ceilalţi nevrednici şi neplăcuţi lui Dumnezeu. Dar Sfinţii Ioachim şi Ana nu s-au răzvrătit împotriva Acestuia, nici nu au renunţat la viaţa lor curată, ci au continuat să se roage cu lacrimi şi să aibă nădejde în bunătatea Tatălui Ceresc. Ana a făgăduit lui Dumnezeu că, dacă îi va dărui un copil, îl va da să slujească la templu. Şi Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea şi l-a trimis pe Arhanghelul Gavriil să le spună că vor primi binecuvântarea Domnului. El le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi că va fi un vas ales al lui Dumnezeu. Drept mulţumire, Sfinţii Ioachim şi Ana îşi închină prunca lui Dumnezeu şi o duc la Templu (Biserica prăznuieşte Intrarea în Biserică a Maicii Domnului la 21 noiembrie), pentru a vieţui în rugăciune şi curăţie. Şi astfel a venit pe lume Maria, cea care avea să fie Maica Domnului, Împărăteasa tuturor sfinţilor, cea grabnic ajutătoare şi rugătoare pentru toţi oamenii.