Nedepistate, tulburările de ritm pot da complicaţii grave

Extrasistolele atriale (EA) sunt bătăi premature ale inimii ce apar în timpul ciclului cardiac de bază. EA se întâlnesc frecvent chiar şi la persoane normale, la bolnavii cu afecţiuni cronice de inimă, la cei cu pneumopatii cronice şi la cei cu hipertiroidism şi pot preceda instalarea tahicardiilor paroxistice supraventriculare şi a fibrilaţiei atriale.

Emoţia, cafeaua, fumatul sunt factorii precipitanţi obişnuiţi, în special la persoanele sănătoase. Apariţia EA este favorizată de ritmul bradicardic. Din punct de vedere clinic, EA pot fi uneori asimptomatice. Când apar manifestări, acestea sunt uşoare, bolnavul acuză palpitaţii, nelinişte, slăbiciuni musculare, ameţeli. Diagnosticul de EA se realizează după examenul clinic şi după efectuarea unei electrocardiograme. Din punctul de vedere al tratamentului, acesta vizează îndepărtarea EA prin măsuri terapeutice ce se adresează cauzei cardiace de fond. Este indicată renunţarea la consumul excesiv de cafea, tutun şi alcool. Tahicardia paroxistică supraventriculară (TPSU) este o tulburare de ritm. Este caracterizată de o frecvenţă atrială şi ventriculară rapidă (160-200/ minut), regulată şi fixă şi apare, de cele mai multe ori, la persoanele la care examenul clinic şi paraclinic nu pun în evidenţă nici o afecţiune cardiovasculară. Deseori, crizele apar din copilărie sau adolescenţă şi se repetă la intervale variabile, observându-se tendinţa creşterii frecvenţei lor odată cu înaintarea în vârstă. În mai mult de o treime din cazuri, această tulburare de ritm apare pe fondul unei boli cardiovasculare. Dintre afecţiunile cardiovasculare, cele care se complică cel mai frecvent cu această aritmie sunt valvulopatiile reumatice cronice, cardiopatia ischemică acută şi cronică, bolile congenitale ale inimii, hipertensiunea arterială sistemică. Incidenţa crescută a TPSU se constată mai ales la bolnavii cu infarct miocardic. Această aritmie poate să apară şi în bolile pumonare acute şi cronice şi în unele tulburări digestive. Ca factori precipitanţi, cei mai importanţi sunt: efortul fizic, oboseala, traumele psihice, tulburările digestive, infecţiile de focar, reacţiile alergice grave, excesul de fumat, abuzul de băuturi alcoolice şi de cafea. Manifestările clinice ale TPSU sunt variabile de la caz la caz, fiind în raport cu vârsta, boala cardiacă de fond, frecvenţa cardiacă şi durata acesteia. Debutul este brusc, cu sau fără semne premonitorii. Bolnavul poate prezenta: palpitaţii, senzaţie de compresiune toracică, dureri anginoase, anxietate, ameţeli, lipotimie, sincope, greţuri şi vărsături, stare de slăbiciune. La unele persoane cu afecţiuni cardiace, aritmia se poate însoţi de dureri precardiale, simptome şi semne de insuficienţă cardiacă hipodiastolică. Pulsul este rapid şi regulat, cu frecvenţă de 160-220/min. Tensiunea arterială este normală, dar ea scade când frecvenţa cardiacă depăşeşte 180 de bătăi pe minut şi apar semne de insuficienţă cardiacă hipodiastolică sau de edem pulmonar acut cardiogen, iar la bolnavii vârstnici apar semne de ischemie cerebrală acută. Diagnosticul poate fi confirmat doar de medicul specialist, după efectuarea electrocardiogramei, pe baza modificărilor electrocardiografice caracteristice. La persoanele fără boală cardiacă de fond, atacurile scurte de TPSU sunt bine tolerate mai multe zile, iar prognosticul este bun. La bolnavii cu afecţiuni cardiovasculare, evoluţia este nefavorabilă. Tocmai de aceea tratamentul trebuie recomandat şi urmărit de medicul specialist.