Neglijarea planificată

Întâlnim în societatea noastră tot mai des folosit cuvântul „priorităţi“. Priorităţi personale, priorităţi ale agriculturii, ale guvernului, ale băncilor. Toată lumea are priorităţi. E bine să avem priorităţi. Înseamnă că avem o scară, o ierarhie a importanţei lucrurilor pe care trebuie să le săvârşim mai întâi. E capital însă ca priorităţile noastre să fie cu adevărat unele care să cântărească greu în viaţa şi, de ce nu, în veşnicia noastră. Există în Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel un verset din capitolul 5 care spune aşa: „Răscumpăraţi vremea, căci zilele rele sunt“ (Efes. 5, 16). O excelentă cale de a „răscumpăra vremea“ a găsit o faimoasă violonistă şi cântăreaţă de operă din Suedia, Jenny Lind. Ea ar putea fi numită „neglijarea planificată“. Tehnica violonistei pe care cronicile muzicale o numeau „privighetoarea nordică“ era simplă. Iată cum o descrie chiar tânăra artistă: „Când am început să studiez muzica, mereu îmi cereau timp o mulţime de lucruri. După micul dejun mergeam în cameră şi ştergeam praful, aranjam toate lucrurile din jurul meu, făceam totul ca odaia mea să fie îngrijită şi plăcută. După ce terminam treburile, mă apucam de vioară. Dar curând am descoperit că în felul acesta nu voi reuşi niciodată să ajung ceea ce îmi doream: un mare om de muzică. Deci, în mod deliberat, am plănuit ca în fiecare zi să neglijez orice altceva m-ar fi abătut de la munca mea până ce termin de exersat“.

Jenny Lind s-a retras de pe scenă la vârsta de 29 de ani, deşi ea a trăit 67. Întrebată de un prieten de ce, încă tânără şi în culmea gloriei fiind, a părăsit scena cu farmecul ei, vestita cântăreaţă a răspuns luând în mână Biblia: „Fiindcă mi-am dat seama că îmi lăsa foarte puţin timp pentru aceasta şi - arătând în sus - deloc pentru Acela.“ (Prelucrare de Augustin Păunoiu după o povestire din volumul Vitamine duhovniceşti, Anthony M. Coniaris, Editura Sophia, 2010)