Negocieri dificile pe marginea Legii salarizării

Administrația centrală și cea locală au intrat ieri în săptămâna decisivă pentru încheierea investițiilor și reformelor prevăzute prin PNRR și accesarea a sute de milioane de euro. Punctul cel mai nevralgic pare a fi proiectul Legii salarizării, tergiversat de ani de zile, pentru care se negociază până în ultimul moment o formulă agreată atât de Comisia Europeană, cât și de liderii politici și marile grupări sindicale.

Liderii fostei coaliţii de guvernare vor avea, în aceste zile, o nouă întâlnire cu preşedintele Nicuşor Dan pe tema ultimei variante a Legii salarizării unitare, iar Parlamentul s-a întrunit în sesiune extraordinară pentru a vota inclusiv această reformă, a cărei miză este suma de 770 de milioane de euro pe care România nu își permite să o piardă, mai ales în actualul context bugetar. Însă șansele să se ajungă la un acord par să fie mici, având în vedere că cele cinci confederaţii sindicale reprezentative la nivel naţional - Cartel ALFA, CNSLR - Frăţia, Confederaţia Sindicatelor Democratice din România, Confederaţia „Meridian” şi Blocul Naţional Sindical - au anunțat sâmbătă că resping actuala formă a proiectului. Sindicaliștii sunt nemulțumiți, în special, de reducerea valorii de referinţă de la 4.100 la 4.000 de lei, de plafonarea sporurilor la 20% din totalul cheltuielilor cu salariile şi de modul de elaborare a proiectului, fără un dialog social real.

În opinia consultantului financiar Adrian Negrescu, negocierile pe marginea noii legi au produs o mutare de proporții, în condițiile în care plafonul de cheltuieli suplimentare acceptat pentru reforma salarizării a urcat de la 8 miliarde la 12,1 miliarde de lei, „fără ca undeva în spațiul public să fi apărut un răspuns clar la întrebarea esențială: de unde vin acești bani suplimentari, în condițiile în care ținta de deficit este una foarte clară”.

El amintește, astfel, că pentru 2026, România are asumată o țintă de deficit de 6,2% din PIB, după un 2025 încheiat cu un deficit de 7,65%, negociată cu Comisia Europeană printr-un plan fiscal pe șapte ani, iar orice abatere de la traiectoria de ajustare convenită riscă să pună din nou sub semnul întrebării credibilitatea fiscală a României.

„Chiar dacă am scăpat de evaluarea Moody’s și Fitch, urmează S&P în octombrie, iar în 2027 o luăm din nou de la capăt. Altfel spus, nu poți adăuga brusc 4 miliarde de lei la o cheltuială rigidă - salariile bugetarilor sunt, prin natura lor, o cheltuială permanentă - fără să arăți, concret, ce se reduce în altă parte sau ce venituri suplimentare acoperă diferența”, a explicat Negrescu, într-o postare pe pagina sa de Facebook, adăugând că se cheltuiesc peste 166 de miliarde de lei anual cu personalul din sectorul public, iar adăugarea a încă 12 miliarde de lei, fără o sursă de finanțare explicită, este nesustenabilă. (C.Z.)