Neștiința și neascultarea trebuie îndreptate

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 312

„Nevoindu-se rasoforul Platon (Sf. Cuv. Paisie de la Neamț) în Schitul Trestieni, a fost rânduit de egumen la bucătărie. Dar el, fiind neînvățat a face mâncare și firav cu trupul, într-o zi n-a fiert bucatele îndeajuns, iar când să dea vasele jos de pe foc, a vărsat din greșeală mâncarea toată, drept pentru care a plâns mult, cerându-și iertare. În altă zi a fost rânduit să facă pâine la brutărie. Însă și aici a pătimit aceeași ispită, căci, neștiind cum să prepare aluatul și neavând putere să-l frământe cât trebuie, aluatul n-a mai dospit. Apoi, venindu-i un frate în ajutor, l-a frământat din nou; dar, neștiind să potrivească focul în cuptor, toată pâinea a ars pe vatră. Atunci rasoforul Platon, cerându-și în genunchi iertare de la părinți, a plâns de mâhnire în toată ziua aceea.

Mai târziu, după ce Cuviosul Paisie ajunge stareț la Mănăstirea Neamț, spunea ucenicilor săi:

- Fiilor, cei ce vin în obștea noastră să nu se descurajeze văzân­du-și nepriceperea lor în unele ascultări, că și eu am fost la fel. Ci, să aibă răbdare și, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu sârguință, ei vor ajunge să izbutească în orice lucru.

Odată un schimonah, anume Dosoftei, a spus rasoforului Platon că peste puține zile va veni marele stareț Vasile de la Poiana Mărului în Schitul Trestieni și, dacă îl va vedea așa tânăr și ager la minte, îl va sili să primească preoția. Deci l-a sfătuit să se păzească de aceasta, pentru a nu avea mustrări de conști­ință după aceea, că nu a avut vârsta hotărâtă de canoane pentru preoție. Atunci Platon, mulțumin­du-i, i-a zis:

- Părinte Dosoftei, eu până la moarte aș dori să rămân simplu monah, căci nu sunt vrednic de o treaptă așa de mare.

- Dumnezeu să-ți ajute, frate!, i-a adăugat bătrânul.

Într-o toamnă, egumenul schitului l-a rânduit pe Platon să păzească via, poruncindu-i să nu mănânce struguri decât după masă, ca să nu se îmbolnăvească de stomac. Dar ucenicul, biruindu-se de lăcomie, toată ziua mânca struguri, iar la masă nu mai gusta nimic. De aceea, mult slăbind ca după o boală, a fost certat de egumen. Atunci, Platon, rușinându-se, și-a mărturisit greșeala neascultării, cerându-și cu lacrimi iertare.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, Pr. Narcis Stupcanu)