„Nici toate ale doctorului...“

Pe bună dreptate, vedem pe micul ecran îndemnuri utile sănătăţii noastre, cum ar fi: evitaţi excesul de sare, de grăsimi, de alcool şi de tutun! Toate aceste sfaturi sunt bazate pe statistici extinse care ne prezintă riscurile pentru sănătate ale acestor abuzuri. Şi totuşi...

În urmă cu o jumătate de veac, cu prilejul căsătoriei mele, am cunoscut o simpatică pereche, mai în vârstă, rude ale soţiei mele. Ulterior, ne-am împrietenit şi ne vizitam de câteva ori pe an, ei fiind locuitori ai unui oraş dunărean. Cu aceste prilejuri, am observat nişte particularităţi ale amândurora. El, un bărbat chipeş, fost ofiţer de carieră, avea obiceiul de a pune o linguriţă de sare în orice fel de mâncare înainte de a-l gusta; de asemenea, era un fumător înrăit, fumând ţigară de la ţigară, cu sau fără filtru. Ca doctor tânăr ce mă aflam, i-am spus că face rău, deoarece excesul de sare îl va conduce spre boala hipertensivă, iar fumatul în exces spre cancer pulmonar. Doamna, distinsă şi cochetă, lucra în domeniul financiar, un domeniu stresant, şi mi se plângea că are valori mărite ale colesterolului. Avea dreptate, deoarece valorile erau duble faţă de normal. Ştia că are un risc mărit de ateroscleroză, era anxioasă şi se hrănea în majoritatea timpului doar cu brânză de vaci. I-am explicat că ar trebui să-şi echilibreze dieta, însă, deşi mi-a urmat parţial sfaturile, valorile colesterolului au rămas destul de mari. Între timp, s-a descoperit faptul că în sânge colesterolul circulă legat de nişte proteine, formând lipoproteinele. Acestea sunt de două feluri, cele cu densitate scăzută, cunoscute sub denumirea de "colesterol rău", care au tendinţa de a se depune pe pereţii vaselor sanguine şi de a produce boli cardiovasculare, şi cele cu densitate ridicată, numite "colesterolul bun", care nu generează tulburări patologice. Lipoproteinele cu densitate înaltă au rolul de a transporta excesul de colesterol spre ficat, care îl prelucrează şi îl elimină, prin bilă, în intestin. De aceea, se recomandă ca persoanele care îşi fac analizele să nu se mulţumească numai cu valoarea colesterolului total, ci să solicite şi valorile celor două fracţiuni sus-amintite. Toate statisticile au o hibă: ele prezintă doar valorile medii, ignorând aspectele individuale. De aceea, în medicina modernă se vorbeşte de "terapie croită pentru pacient", care să ţină seama de particularităţile genetice şi fiziologice ale fiecărui individ. De ce v-am spus povestea de mai sus? Pentru că, în cele cinci decenii care au urmat, fostul ofiţer a continuat să consume sare în exces şi să fumeze, având în tot acest timp tensiunea arterială la valori normale şi fără tulburări respiratorii majore. S-a stins din viaţă la vârsta de 94 de ani. Cât despre soţia sa, a continuat să ţină dietă şi să se teamă de "colesterol". Este lucidă şi cochetă şi se îndreaptă spre 93 de ani. Se adevereşte astfel zicala din bătrâni: "nici toate ale doctorului, nici..."