Noi mode care ne distrug viaţa

Aflu de la fiica mea cea mare de 16 ani că, în licee, a început să se mărească ritmul apariţiilor grupurilor de tineri care vor să schimbe accepţiunea adolescenţilor despre sexualitate. Din aceste grupuri fac parte mai ales studenţi din organizaţii creştin-ortodoxe. Aceştia, într-un fel, s-au hotărât să participe la o confruntare, şi de idei, cu un front foarte larg al susţinătorilor viziunii liberaliste. După 1990, această viziune a devenit una, s-ar înţelege, oficială, asociată adică instituţiilor statului. Promotorii ei, reprezentanţii organizaţiilor internaţionale, i-au convins mai întâi pe reprezentanţii din ministerele-cheie, precum Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei. Fac aceste afirmaţii în cunoştinţă de cauză. În 2003, am fost printre iniţiatorii unei campanii antiavort, privind lucrurile din perspectivă creştină. Am încercat, mai întâi, să arăt o altă faţă a fenomenului, aducând drept argumente chiar informaţiile pe care le culeseseră reprezentanţii unor astfel de organizaţii, care ar fi trebuit să sprijine soluţia liberalistă, cea a promovării sexualităţii deschise, dar, cum spuneau ei, o sexualitate cu "protejarea" prin anticoncepţionale. Când priveşti lucrurile din perspectivă creştină, parcă ţi se ridică o ceaţă de pe ochi.

Ai răbdarea necesară să vezi care sunt şi efectele pur medicale, ascunse cu grijă sau ignorate doar, efecte nefaste şi de lungă durată asupra sănătăţii femeilor. Având nenumărate dialoguri cu reprezentanţii unor ministere importante, mi-am dat seama cât de îndoctrinaţi sunt. Pur şi simplu nici nu voiau să mă asculte. Nu mai vorbesc de acuzaţiile de genul că promovez o atitudine fundamentalistă. Nu am reuşit atunci să-i conving pe aceşti oameni nici măcar să privească şi din altă perspectivă, medicală sau socială, datele oficiale. Adică din perspectiva sănătăţii femeilor sau a copiilor, despre deruta nu numai a adolescenţilor, dar şi a unei majorităţi a generaţiilor mature, la care procentul divorţurilor creşte vertiginos an de an. Existau destule argumente în documentele publicate, destule informaţii, nu mai vorbesc de alte date omise cu bună-ştiinţă în campaniile naţionale de informare, făcute pe bani publici. Aceste campanii erau conduse, de fapt, de reprezentanţii marilor organizaţii internaţionale, finanţate de mari trusturi ale industriei ce mizează pe intensificarea sexualităţii în lume. Din păcate, din câte cunosc, la nivelul ministerelor, lucrurile nu s-au schimbat nici acum. Îmbucurător este doar faptul că se înmulţesc organizaţiile de tineri, care fac voluntariat, încercând să stingă, cât de cât, intensitatea acestor campanii, desfăşurate oficial, ce promovează viziuni liberaliste despre sexualitate, care contrazic morala creştină.