Noi progrese în chirurgia fetală

Statutul fătului a fost ridicat de mai mulţi ani la cel de pacient şi, într-o mare măsură, el poate primi o îngrijire la fel de detaliată, ca aceea acordată mamei. Datorită noilor tehnologii, care se dezvoltă accelerat an de an, bebeluşii nenăscuţi pot fi ajutaţi să se nască sănătoşi sau să fie evitate anumite complicaţii care le pun în pericol sănătatea şi viaţa. Astfel, s-a dezvoltat foarte mult chirurgia fetală, care se realizează rar, dar care reprezintă o direcţie nouă promiţătoare în tratamentul celor mai mici pacienţi.

Este foarte cunoscută fotografia numită "Mânuţa micului Sam" (foto), o fotografie făcută unui copil de 21 de săptămâni de gestaţie, Samuel Armas, operat de spina bifida, când încă se afla în uter. Printr-o operaţie absolut originală, la 19 august 1999, dr. Joseph Bruner, de la Universitatea Vanderbilt (SUA), a deschis uterul şi a corectat malformaţia. Când era pe punctul de a închide incizia uterină, copilul a scos mânuţa complet formată în afară şi a apucat strâns degetul chirurgului. Mânuţa copilului a fost fotografiată în acel moment de fotograful Michael Clancy. Într-un articol din publicaţia "Time", dr. Bruner a povestit că momentul în care copilul i-a apucat degetul a fost cel mai emoţionant din viaţa lui, moment care l-a făcut să înţepenească timp de o secundă. Editorii ziarului amintit au numit acea fotografie "Mâna speranţei". După patru luni de la operaţie, la 2 decembrie 1999, micul Samuel s-a născut sănătos. Universitatea Vanderbilt şi Childrenâs Hospital din Philadelphia sunt centre cunoscute în Statele Unite şi în lume pentru astfel de operaţii. În decurs de cinci ani de supraveghere continuă, la aceste centre, în 200 de astfel de operaţii intrauterine de corectare a spinei bifida, nu s-a observat nici un caz de hidrocefalie, iar în 67% din cazuri s-a redus paralizia de picior care necesita operaţie post-partum. Doar în 7% din cazuri, asemenea operaţii deschise au dus la naştere prematură cu decesul fătului. Revista medicală New England Journal of Medicine a publicat recent rezultatele pozitive ale unui studiu de chirurgie prenatală, realizat tot în SUA, pe feţi cu mielomeningocel. Mielomeningocelul este tipul cel mai sever şi cel mai frecvent de spina bifida. Această malformaţie a coloanei vertebrale, în care o parte a canalului vertebral şi o parte a canalului spinal nu se inchid în prima lună de gestaţie, antrenează cele mai severe dizabilităţi, cum ar fi paralizia, disfuncţiile urinare şi hidrocefalia, care influenţează dezvoltarea creierului. Din 158 de copii care au participat la studiu, cei care au suportat intervenţii chirurgicale prenatale au înregistrat îmbunătăţiri semnificative. La un an după intervenţia chirurgicală, 40% dintre ei au necesitat o sondă (pentru a devia lichidul cefalorahidian în cavitatea peritoneală), faţă de 82% operaţi după naştere. 36% din grupul care a suferit operaţii prenatale nu au avut hernie după 12 luni, faţă de 4% în celălalt grup. În cele din urmă, pentru evaluarea funcţiei motorii, de asemenea rezultatele sunt mai bune pentru copiii care au beneficiat de operaţii prenatale: în 30 de luni, 42% puteau merge fără cârjă, faţă de numai 21% pentru ceilalţi. "Putem oferi o speranţă părinţilor care primesc un diagnostic prenatal de spina bifida", a declarat dr. Scott Adzick, autorul studiului. Cu toate acestea, naşterea prematură rămâne principalul risc al acestei intervenţii in utero, realizată de obicei între 19 şi 26 de săptămâni de gestaţie. Simplul act de deschidere a uterului, de obicei, cauzează o naştere în zilele următoare. Specialişti din Franţa doresc să introducă această practică la Spitalul Necker Enfants Malades din Paris. "Avem în vedere să propunem ca această intervenţie prenatală să se facă la Spitalul Necker", a declarat profesorul Yves Ville de la această instituţie. "Vom începe, de asemenea, să experimentăm pe oi, cu tehnica endoscopică, ce reduce riscul naşterii premature", spune Michel Zerah, neurochirurg la Spitalul Necker, care precizează că echipa este pregătită din punct de vedere tehnic. Zeci de copii francezi au fost operaţi la naştere din cauza acestei boli, iar multe femei gravide fac avort atunci când boala este depistată la copilul lor. "Acesta este un imens pas înainte pentru chirurgia fetală", a declarat dr. Diana Farmer, în revista New England Journal of Medicine. "Studiul nostru arată că operaţia poate fi făcută în siguranţă şi va deschide uşa pentru alţi pacienţi şi alte boli. Procedura validează ipoteza originală, de acum 30 de ani, potrivit căreia rezultatele medicale ale acestor copii se îmbunătăţesc dacă ei sunt operaţi înainte de naştere", a mai spus dr. Farmer. Monitorizarea inimii la bebeluşii nenăscuţi Un aparat de mărimea unui telefon mobil ar putea salva viaţa bebeluşilor nenăscuţi. Acesta a fost conceput în urmă cu câţiva ani de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Nottingham, Marea Britanie. Noua tehnologie monitorizează inima fătului şi poate semnala potenţiale pericole. Mama poate verifica dacă copilul are probleme înainte de a ajunge la spital. Cercetătorii susţin că aparatul are un potenţial de a salva 70.000 de copii nenăscuţi cu probleme de inimă, într-un an, în Marea Britanie. Monitorul aparatului permite medicilor să citească semnalele produse de inima fătului, iar ei pot interveni, dacă este necesar, putând salva astfel viaţa acestor bebeluşi. Acest aparat foarte sensibil, capabil să detecteze semnale electrice de 0,00000001 volţi, poate oferi informaţii despre activitatea cardiacă fetală în timp real şi transmite datele prin intermediul tehnologiei digitale pe calculator. Noua tehnologie poate conduce la o nouă abordare în controlul şi monitorizarea sarcinii. În special el poate fi de mare ajutor în monitorizarea feţilor, ale căror mame suferă de diabet, de boli autoimune, cum ar fi lupus eritematos, sindromul Sjogren şi colestaza de sarcină. De asemenea, aparatul poate monitoriza feţii care nu se dezvoltă bine sau care au probleme din cauza lipsei de oxigen, atunci când placenta nu este sănătoasă.