Nu mai trânti uşa la plecare…

Înţelepciunea este numai adevăr, spunea odinioară marele scriitor german Goethe. Şi ce este interesant, acest adevăr al înţelepciunii îl cunoşti imediat la oamenii care o posedă. Din lucrurile mărunte, aparent banale, pe care le săvârşesc. Dacă în acestea ei se comportă firesc, smerit, fără să facă zgomot în jurul lor, şi luaţi acest cuvânt atât în sens propriu, cât şi figurat, atunci avem de-a face cu un adevărat înţelept.

Părinţii Bisericii sunt un reper din acest punct de vedere. Vom încerca să exemplificăm prin două pilde scurte, alese pentru ziua de astăzi.

Într-o istorisire din Patericul egiptean se spune că cineva s-a dus la avva Pimen şi l-a rugat să-i lămurească nişte lucruri înalte, dar bătrânul nu a vrut să stea de vorbă cu el. Dar când s-a dus din nou la vestitul eremit şi l-a întrebat despre curăţirea de patimi, atunci cuviosul l-a primit cu mare bucurie.

O altă pildă, de data asta din spiritualitatea occidentală, zice că la un părinte îmbunătăţit a venit un om care a cerut sfat. Era mânat de idealuri înalte. „Vreau să salvez lumea“, i-a spus bătrânului. Călugărul s-a uitat la el cu luare aminte şi i-a replicat: „E sarcina Celui ce a creat-o să o mântuiască. Dar pentru a pune şi tu umărul la salvarea ei, pentru început, ar fi bine să nu mai trânteşti uşa chiliei la plecare“.