Nu umanitarism sec, ci dragoste

Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat să citească. Şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Şi, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: "Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi, Şi să vestesc anul plăcut Domnului". Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut, iar ochii tuturor erau aţintiţi asupra Lui. Şi El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Luca 4, 16-22

Când Domnul Iisus Hristos a mers în sinagoga din Nazaret a citit un text din cartea Profetului Isaia. Pasajul respectiv este o prefaţare a misiunii Fiului lui Dumnezeu. Activitatea Sa mântuitoare a avut câteva coordonate. El a venit în lume să binevestească săracilor, să vindece pe cei bolnavi, să propovăduiască celor robiţi eliberarea, să redea celor orbi vederea, să elibereze pe cei asupriţi. În misiunea Sa de propovăduire a Evangheliei, El a fost Cel care a slujit, Cel care a oferit dragoste, Cel care S-a smerit. Toate cele săvârşite nu au plecat dintr-un umanitarism sec, ci la mijloc s-a aflat întotdeauna dragostea lui Dumnezeu pentru lume. Pentru că Hristos este Cel care conduce Biserica, misiunea acesteia este de a continua slujirea Sa. Opera filantropică are la bază dragostea şi grija pentru cei aflaţi în dificultate, dar înseamnă şi rugăciune şi binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Noi nu putem rupe Sfânta Liturghie de filantropie şi nici substitui filantropia slujirii Liturghiei.