O bătălie pentru suflet

Un articol de: Prof. Mihaela Ghițiu - 22 Martie 2021

O țară în care generația tânără este văduvită de idealuri înalte și determinată să se risipească în patimi, dependențe și distracții de tot soiul, cât mai culpabilizante și mai distrugătoare, este o țară moartă, un teren viran. Este o țară care se stinge în două-trei generații. Vedem în ultimul timp tot mai clar bătălia acerbă pentru introducerea sau eliminarea unor materii de studiu. Un tânăr cantonat ore în șir în lumea virtuală, lipsit de date esențiale, istorice, geografice, culturale privind identitatea sa, este deja un teren slab. Dar, a milita pentru eliminarea Religiei și a introduce educația sexuală obligatorie este punctul-cheie al acestei bătălii. Cucerirea sufletelor este miza pentru a supune o țară. 

Industrie, profit, control

Cui folosește introducerea edu­cației sexuale în școli? Nu mai este o noutate faptul că ideologia neo­marxistă este în contradicție directă cu valorile creștine, prin promovarea educației sexuale și a eliberării grupurilor LGBTQ de sub orice constrângere de ordin moral. De ce această agendă? Pentru că este profitabilă, oamenii sunt dis­puși să cheltuie pentru a-și satisface nu numai nevoile firești, ci și patimile. Un om axat pe credință, cumpătare, muncă, familie nu va fi de folos industriilor care se sprijină pe cultivarea consumului și a plăcerii, pe crearea unor necesităţi artificiale. Este nevoie de o piață de desfacere cât mai largă pentru câteva industrii cu cifre de afaceri foarte mari şi care se sprijină pe promovarea sexualității, în variante cât mai culpabile, dacă luăm în calcul traficul de persoane, traficul de droguri, clinici de contracepție și avort, companiile hoteliere, farmaceutice, producătoare de alcool, de modă, inclusiv industria divertismentului (includem și filmele pentru adulți cu o cifră de afaceri spectaculoasă) etc. Cu cât un om este mai pătimaș, cu atât mai bine pentru profituri. Patima alimentează industria și industria alimentează patima, asemenea unui bulgăre de zăpadă care crește pe măsură ce se rostogolește, până la dimensiuni la care poate distruge totul. În aceste condiții nu este de mirare că omul iese din cele ale firii, rupând limitele morale.

Agenda minorităților sexuale extinde, în realitate, de câteva ori piața de afaceri a acestor industrii bazate pe exploatarea sexualității, în afara granițelor familiei întemeiate prin căsătoria binecuvântată între un bărbat și o femeie. Dacă până nu demult ținta era limitată prin orientarea spre femei adulte, acum, prin scăderea vârstei și crearea confuziei de gen, ea se lărgește incluzându-i pe copii, tineri cu disforie de gen și pe bărbați. Practic se poate dubla sau tripla. Cu cât mai mulți, cu atât mai profitabil. Pentru aceasta, însă, este nevoie ca generațiile să fie educate de mici să fie buni consumatori ai acestor produse și, evident, să creadă că sunt liberi și emancipați. Suntem în plină cucerire economică.

Educație sau nu?

Cum a fost deschisă cutia Pandorei? Dacă privim în urmă, această direcție era previzibilă. Evoluțio­nismul predat în școli și eliminarea Religiei în perioada comunistă au condus la o cădere abisală a valorii omului, de la chip al lui Dumnezeu la cel de animal evoluat. În conse­cință, valoarea trupului s-a degradat, devenind din slujitor al sufletului și templu al Duhului Sfânt (1 Corinteni 6, 19) un animal de povară, un obiect de consum și templu al plăcerilor. În Anglia și America, după introducerea evoluționis­mului în școli, prin degradarea viziunii față de om și eliberarea de constrângeri morale, tinerii au început să aibă un comportament tot mai libertin. Pentru a contracara unele efecte, în anii ‘70 a fost intro­dusă educația sexuală în școli. Câteva articole prezentate de stiri pentruviață.ro, accesibile oricărui elev care dorește să se documenteze, arată că America și Anglia s-au confruntat, după introducerea edu­cației sexuale în școli, cu o creștere semnificativă a numărului de avorturi. Relația directă dintre educația sexuală și comportamentul libertin al adolescenților a fost utilizată pentru extinderea industriei avorturilor, prin pregătirea viitorilor consumatori, după cum arăta Carol Everett, fost director a patru clinici de avort din Dallas și proprietară a două dintre ele: „Aveam un întreg plan de vânzare pus la punct, iar acesta se numea educație sexuală. Ideea era să le anihilăm tinerilor pudoarea firească, să-i separăm de părinți și de valori și să devenim specialiștii sexologi din viața lor...”

Deschiderea interesului copiilor pentru acest domeniu, prin prezentarea unor materiale informative încă de la vârste mici, are efecte de­zastruoase. Sufletul se murdă­rește și căderile urmează în cascadă, după cum arată una din rugăciunile de pocăință: „Mintea cu totul mi-am întinat prin cugete trupeşti; trupul mi-am spurcat prin amestecări; duhul cu totul mi l-am pângărit cu învoirea spre păcate”. Unele studii, menționate de biofizicianul Virgiliu Gheorghe în cartea „Pornografia, maladia secolului XXI”, arată o relație de proporțio­nalitate directă între consumul de materiale cu conținut sexual explicit și instalarea depresiei precoce, pe lângă alte probleme de natură psihologică la copii și tineri.

Ce mai p­utem salva?

Inocența probabil că nu, chiar dacă s-ar păstra acordul părinților. Educația sexuală va stârni curiozitatea și vor fi discuții între elevi și în afara orelor respective. Nădejdea și încrederea, însă, pot fi salvate. Sfântul Paisie Aghioritul, în epistolele sale, ne oferă o cheie pentru această situație: „Fericiţi sunt copiii care de mici au trăit într-un mediu duhovnicesc şi, astfel, fără osteneală, au sporit în viaţa cea duhovnicească. Dar de trei ori mai fericiţi sunt copiii cei nedreptăţiţi, care nu au fost ajutaţi deloc, ci dimpotrivă, au fost îmbrânciţi spre rău, dar care, îndată ce au auzit de Hristos, au tresăltat în inima lor şi, întorcându-se cu 180 de grade, şi-au întraripat sufletul ieşind din sfera de atracţie a pământului şi mişcându-se în orbita duhovnicească”.

Vom avea copii nedreptățiți, cărora li s-a furat nevinovăția, care au fost împinși spre rău, prin murdărirea minții și alterarea discernământului. În primul rând, să nu îi considerăm pierduți, ci, cu toată nădejdea și dragostea, să îi ridicăm spre Hristos. Și să avem în minte că lupta îi va face mai tari. Prima armă este rugăciunea pentru luminarea minții elevilor, în taină, cât de des putem. Dacă pe parcursul orelor noastre se nasc controverse pe aceste teme, putem discuta, dar strictul necesar, cu măsură, pentru a nu da prea mare importanță fenomenului, știut fiind că și reclama negativă este productivă. Să nu oferim sfaturi, ci, dacă vor să vorbească, să îi ascultăm. Așa îi ajutăm să înțeleagă ce se întâmplă cu ei. Celor mici, dacă ne întreabă și sunt tulburați, să le curățăm rănile inocenței cu lacrimile rugăciunii. Să îi îndemnăm ca la rugăciunea de seară să Îi spună Domnului durerea dată de rușine și vinovăție și să Îi ceară să le curețe mintea și sufletul, mereu și mereu. Dacă sunt la vârsta spovedaniei, să îi îndemnăm să mărturisească duhovnicului aceste dureri, să ceară un sfat, să caute o mân­gâiere. Apoi, să le pansăm aceste răni, învelindu-le în dragostea noastră și citindu-le povești sau pilde care cultivă pudoarea, bunul simț și curajul de a trece peste murdărie. Să le sădim prin exemple frumoase modelul familiei normale. Și, nu în ultimul rând, să le arătăm că Hristos îi iubește și îi caută oriunde ar fi.

Pe cei mari să îi ajutăm să descopere că libertinii nu sunt liberi, ci robi într-o piață de desfacere pentru industriile menționate. Pot căuta ei înşişi informații despre cifrele de afaceri ale acestor industrii, modul în care sunt manipulați, con­diționați prin variate reclame ascunse şi care, sub masca protecției sau contracepției, de fapt promovează sexualitatea. Să le oferim link-uri utile privind efectele edu­cației sexuale. Să le amintim mereu demnitatea deosebită pe care o au ca purtători ai chipului lui Dumnezeu şi să le descoperim bucuria de a fi temple ale Duhului Sfânt. După ce L-ai cunoscut pe Hristos, îți vine greu să păcătuiești, ți-e teribil de rușine, spunea Nicolae Steinhardt. Singura biruință în acest război pentru sufletele copiilor neamului nostru este întâlnirea cu Domnul Iisus Hristos.