O biserică pentru românii din Rimini

"Ne-am născut români ortodocşi, cum putem uita asta? În momentul în care începe să-ţi lipsească - sau mai bine zis să ţi se "fure" - identitatea, religia, obiceiurile, abia atunci începi să dai valoare lucrurilor". Sunt cuvintele lui Liviu Anghel, un român dus de valurile vieţii în Italia, la Rimini. Departe de ţară, trimite către Dumnezeu rugăciuni pentru mântuirea sufletului, neuitând nici o clipă de ţara sa şi de Biserica-mamă. Şi doreşte cu ardoare o biserică românească la Rimini.

Cu românii plecaţi din ţară spre alte zări, din nevoie sau din dorinţa de a scruta alte orizonturi, vorbele capătă o dulceaţă aparte. La 28 de ani şi după o viaţă destul de dezordonată, Liviu a călcat pragul sfintei Mănăstiri "Sf. Nicolae" Sitaru sau Balamuci după cum i se mai spune în limbajul popular. Fierbinţeala vieţii l-a purtat spre răcoarea cuvintelor rostite de doi "sfinţi părinţi", după cum îi denumeşte Liviu. Stareţul Damian Bogdan şi monahul Gherasim. Drumul credinţei trece pe la Balamuci "Aceştia m-au învăţat şi îndrumat pe calea bisericii aşa cum un părinte îşi îndrumă copiii pe calea vieţii. Aveam 28 de ani când i-am cunoscut şi nu mai fusesem la biserică până atunci, asta dacă nu vorbim de nunţi şi botezuri. Acolo am deschis ochii pentru prima dată, şi le-am promis că pe unde voi merge voi face tot ce pot pentru a păstra vie în inima mea şi să împărtăşesc mai departe ceea ce ei mi-au lăsat moştenire. Această promisiune a venit în urma spovedaniei şi a canonului care ne-a fost dat mie şi viitoarei mele soţii. Am respectat canonul dat şi, după post şi multe rugăciuni, eu şi aleasa mea ne-am cununat", povesteşte el. Gândindu-se la "părinţii lui de la Balamuci", Liviu îşi aduce aminte cum aceştia i-au prezis cumva viitorul de emigrant: "O să mergeţi departe şi veţi căuta cu anii un preot şi o biserică românească şi n-o s-o găsiţi. Dară să nu vă lăsaţi duşi, că Dumnezeu va fi mereu cu voi, propovăduiţi numele Lui şi nu vă va uita, Liviule, tată!". Să-ţi păstrezi valorile Ajuns în Italia, la Rimini, în vremuri destul de ostile românilor, s-a confruntat nu doar cu reticenţa italienilor ci şi cu dorul de casă. "Fie pâinea cât de rea, tot mai bună în ţara mea", începea să-şi spună tot mai des românul nostru. Până ajungi să coci un destin bun în altă ţară, pot trece ani până să găseşti ingredientele potrivite. Iar dacă e bine şi indicat să te rogi şi în inimitatea casei tale, Sfânta Liturghie, spovedania şi o legătură mai strânsă cu Dumnezeu nu le poţi obţine decât mergând la biserică. "Încă dinainte spun: eu sunt primul dintre cei mai mari păcătoşi, dar mă lupt încontinuu să mă ţin de promisiunea făcută părinţilor de la mănăstire. De mare ajutor este uniunea în familie cu soţia. Ea a fost mereu alături de mine când a fost mai greu. Dar dacă eşti departe şi nu ai unde merge să te rogi, este şi mai greu să treci peste anumite momente grele. Şi când zic grele, cu adevărat zic grele. Iată cât de important este să ai unde merge să te rogi, să te spovedeşti, să te împărtăşeşti, să-ţi botezi copiii sau să-i cununi. Ne-am născut români ortodocşi, cum putem uita asta? În momentul în care începe să-ţi lipsească sau mai bine zis să ţi se "fure" identitatea, religia, obiceiurile, abia atunci începi să dai valoare lucrurilor. Am spus "să ţi se fure" pentru că acesta este rezultatul atunci când nu poţi sau nu ştii cum să-ţi păstrezi aceste valori când eşti departe de pământul tău. Se vorbeşte de integritate din partea celor care ne-au primit, dar aceasta vine numai dintr-o parte, când trebuie să arătăm şi noi cine suntem, ne vedem puşi de-o parte, iar valorile noastre nu sunt apreciate", spune Liviu. Canonul românilor Din câte ştie Liviu Anghel, la Rimini sunt în jur de 10.000 de români ortodocşi. Nu au însă o biserică. Doar un preot şi o parohie. Duminica, atunci când românii se strâng la slujbă într-o sală a primăriei din localitate, se oficiază Sfânta Liturghie sub ocrotirea Sfântului Ghelasie de la Râmeţ. Durerea lui Liviu este şi a altor sute ori mii de români ortodcşi. Crescuţi în dreapta credinţă ortodoxă, ei nu au unde merge să se închine, ori să se spovedească, singura biserică ortodoxă din Rimini, după spusele credinciosului, aparţine de Patriarhia din Constantinopol. Alte legi, alte obiceiuri. O biserică ortodoxă românească, asta îşi doresc românii din zona Rimini. Dacă s-ar iniţia construirea unui lăcaş de cult românesc, n-ar sta cu mâinile în sân... "Adevărul este că noi suntem mulţi şi suntem şi o putere financiară pentru orice instituţie care ne poate atrage într-un mod sau altul. Eu încă o dată spun că trebuie să ne ajutăm şi să stăm uniţi în jurul familiilor noastre, al Bisericii noastre, şi nu în ultimul rând trebuie să fim o comunitate unită. S-au făcut multe demersuri pentru a obţine această biserică, dar nu a fost cu putinţă. Eu nu am să mă las şi voi încerca încă o dată să obţin un spaţiu sau un loc de cult de la autorităţile italiene", afirmă Liviu. Demersuri pentru biserică Sârguinţa românilor de la Rimini în găsirea unui lăcaş de cult sau a unui alt spaţiu pretabil pentru transformarea în biserică nu a rămas fără urmări. De sus din ceruri, Dumnezeu s-a milostivit de românii din oraşul italian. PS Episcop Siluan al Italiei ne împărtăşea o mare bucurie. "La Rimini a fost o tentativă de a cumpăra o clădire. Ei neputând cumpăra locaţia respectivă ca parohie, pentru că nu le-ar fi dat banca credit ca parohie, ne-am pus noi garant ca episcopie, urmărind îndeaproape tot ce se întâmpla. S-a ajuns până în punctul în care nu s-a mai făcut tranzacţia pentru că, după ce am cercetat actele şi partea juridică, ne-am dat seama că părintele nu avea acolo dreptul de a face decât biserică, nu şi casă parohială. Sunt clădiri care au diferite statute, pe care nu le poţi modifica. Noi ne gândeam că decât să plătească chirie, mai bine să plătească o rată la bancă. Părintele de acolo, Marcian Bucurenciu, s-a zbătut mult şi cei de la primăria din Rimini au văzut acest lucru. Acum facem o documentaţie şi pregătim prin oficiul juridic al episcopiei actele necesare, pentru că primăria ne propune o şcoală. Vom vedea sub ce formă ne-o vor pune la dispoziţie. Aşa nu va mai trebui să plătească nimic. Parohia este la început şi au mai fost mici probleme. Părintele a avut o râvnă mai mare decât îi permitea practic situaţia din parohie. Au fost probleme, dar acum sunt pe cale să se rezolve. Fosta şcoală pe care primăria vrea să ne-o dea are spaţii suficiente şi pentru biserică, şi pentru casa parohială, pentru cateheză. Părintele este un om de sacrificiu. În România a făcut o bisericuţă pentru doar câteva zeci de familii, în eparhia Alba Iuliei!". PS Siluan spune că ajutorul de la romano-catolici este cam greu de primit: "Biserica Catolică de la Rimini nu are dispoziţie să dea o biserică. Motivaţiile sunt destul de complexe. Ei au dat o biserică ortodocşilor greci. Există o linie a Bisericii Catolice care spune ca în oraşele mici să dea o singură biserică tuturor ortodocşilor. Numai că este o biserică foarte mică şi, pe lângă asta, slujeşte un părinte italian în limba slavonă, pentru că soţia sa este rusoaică. Unde să mai bagi câteva mii de români?" ▲ Cum ia naştere în Italia o parohie Părintele Dionisie, de la Episcopia Ortodoxă Română din Italia, ne-a explicat pe ce se bazează în mod obişnuit o nouă parohie ortodoxă pe teritoriul italian. "Parohia este comunitatea creştinilor ortodocşi, clerici şi mireni, situată pe un anume teritoriu şi subordonată episcopiei din punct de vedere canonic, juridic, administrativ şi patrimonial, şi care este condusă de un preot numit de chiriarhul episcopiei, în cazul dat, de Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan. Înfiinţarea, organizarea, schimbarea limitei teritoriale şi desfiinţarea de parohii se aprobă de către Consiliul Eparhial, ţinând cont de necesităţile misionare şi pastorale din teritoriu. Practic vorbind, cererile de înfiinţare de parohii vin de multe ori din partea comunităţilor de români ortodocşi care se află într-o anumită localitate. Cererile sunt analizate în Consiliul Eparhial, criteriul de bază care determină înfiinţarea parohiei este numărul de rezidenţi din zonă. Datele statistice sunt obţinute de la anagrafe. În cazul parohiei din Rimini, este vorba de mai bine de 8.900 de români cu rezidenţă. O altă posibilitate de naştere a unei parohii în Italia este transformarea unei filii în parohie. Protopopul din zonă identifică şi cercetează, din încredinţarea chiriarhului, comunităţile din cuprinsul protopopiatului care solicită asistenţă spirituală, coordonând şi îndrumând organizarea acestora în parohii. Iniţial, cu binecuvantarea episcopului, se începe slujirea după un program mai redus - joi după-masa, pentru femeile "badante" sau sâmbăta seara Vecernia - , până se încheagă comunitatea, după care se poate trece la o slujire permanentă cu perspectivă de înfiinţare de parohie".