O comoară de om

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI‑a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 640

„În Schitul Țibucani‑Neamț, Părintele Damian (Țâru) s‑a nevoit câțiva ani, având ascultarea de tâmplar. Deși lucra cu multă îndemânare, nu primea niciodată să fie lăudat. Dacă zicea cineva lucrul acesta este foarte bun, se întrista mult în inima sa. Iar dacă zicea lucrul acesta nu este bine făcut, atunci se bucura și îi mulțumea.

Mutându‑se la Mănăstirea Secu pentru mai multă liniște, a zis odată ucenicului său:

– Părinte Nicodim, eu n‑am venit aici pentru Mănăstirea Secu, ci pentru Râpa lui Coroi. Acolo, în adâncul codrilor, aș fi vrut să mă ascund, să nu văd față de om, să vorbesc numai cu Dumnezeu și să mă hrănesc cu ierburile din pustie. Dar pentru că nu am ajuns la măsura aceasta, am ales viața de obște. Însă mă silesc să fac aici ceea ce trebuia să fac acolo.

Alteori iarăși zicea ucenicului său:

– Părintele meu, eu mi‑aș zidi definitiv ușa chiliei. Mi‑aș lăsa doar o mică ferestruie, prin care să vorbesc cu un singur om până la moarte.

– Cu cine să vorbești, Părinte Damian?

– Numai cu duhovnicul.

A zis iarăși bătrânul către ucenicul său:

– Mulți ani am căutat peste tot un povățuitor duhovnicesc, dar n‑am găsit. Atunci am început să citesc Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți. Aici am găsit ceea ce căutam. Cu sfintele cărți mă mângâi toată viața.

– Nu‑i destul pentru călugări să rămână numai la Ceaslov și la Psaltire. Trebuie să citească mereu Sfânta Scriptură și învățăturile Sfinților Părinți, ca să știe cum să se nevoiască pentru mântuirea lor.

Părintele Damian citea foarte mult noaptea. Pe lângă Cuvintele Sfântului Isaac Sirul și Scara Sfântului Ioan Scărarul, citea Viețile Sfinților și toate cărțile de la strană, ca: Mineiele, Triodul, Penticostarul, Octoihul și altele. Într‑o seară a spus ucenicului său:

– Părinte Nicodim, multă dulceață și înțelepciune am gustat din citirea sfintelor cărți. Acum, chiar de aș vrea, nu mă mai pot despărți de ele.

– Rugăciunea și citirea sunt singura mea mângâiere.”