O filă din istoria orașului Buzău
Pentru orice comunitate sau grup etnic, cimitirul reprezintă o veritabilă pagină de istorie, mai veche, dar și modernă. Dacă de istoria veche se ocupă de obicei arheologii, pentru istoria modernă și contemporană sarcina le revine istoricilor și altor specialiști din domenii înrudite. La Buzău, această sarcină și-a asumat-o istoricul Valeriu Nicolescu.
Împreună cu fiul său, Eduard, doctor în teologie al Universității din Atena, a elaborat volumul „Dumbrava, un Pantheon buzoian” (Ed. Editgraph, 2016).
Piatra de temelie a acestui loc de veșnică odihnă a fost pusă în ziua de 31 mai 1872, în prezența autorităților și personalităților vremii din orașul Buzău.
Parcurgând cele aproximativ 200 de pagini ale cărții, format in quarto, aflăm istoria și genealogiile a peste 350 de familii buzoiene ai căror descendenți ori rude colaterale și-au aflat aici odihna veșnică. În „Dumbrava” sunt înhumați majoritatea oamenilor de vază ai orașului, care au avut o contribuție importantă la edificarea sa economică, socială și culturală: industriași, comercianți, oameni politici și primari, magistrați și avocați, preoți, medici, cadre didactice, literați, jurnaliști, artiști, militari și alte categorii. Sunt prezentate cu lux de amănunte monumentele și cavourile lucrate cu mult gust artistic, cele mai multe de către artiști și meșteri cunoscuți, dar se fac și observații pertinente despre vechi monumente mutilate de noii proprietari prin introducerea termopanului, a culorilor stridente ori a altor elemente kitsch. Crucile și monumentele funerare din acest spațiu depun și ele mărturie despre gradul de cultură al celor care le-au ridicat în timpul vieții lor ori despre cel al urmașilor care le cinstesc astfel memoria. În sprijinul celor afirmate vin și cele 20 de pagini anexă, cu fotografii ce redau fidel și cu multă măiestrie artistică imaginile unor veritabile opere de artă, „Dumbrava” adăpostind nu doar celebrul ansamblu funerar compus din alegoria „Rugăciunea” și bustul avocatului Petre Stănescu, din care acum se mai află pe soclu doar cea de-a treia copie a „Rugăciunii”, realizată în anul 2014 (în anul 2005 au dispărut ambele piese și nu au mai fost găsite), ci și monumente realizate de Fr. Stork ori Dumitru Mățăoanu.
Străbătând de nenumărate ori aleile cimitirului și notându-și numele menționate pe cruci, dar și anii când cei răposați au trăit, autorii refac, cu ajutorul documentelor de arhivă, al altor lucrări de referință la care fac trimitere, dar și al mărturiilor urmașilor în unele cazuri, nu doar traseul istoric al unei familii, ci chiar traseul devenirii orașului. Pentru că mulți dintre cei „repausați” aici au deținut mandate de deputați în Parlamentul țării, au avut funcții politice ori administrative, au participat la marile evenimente istorice, cum este cazul primarului Ghiță Dăscălescu, remarcat de N. Bălcescu la 1848, dar și important activist unionist.
În „Dumbrava” odihnesc, alături de români, și buzoieni aparținând altor etnii: bulgari, greci, armeni, italieni, macedoneni ori de alt neam. Deși mormintele lor sunt răspândite prin tot cimitirul, în deplină armonie cu celelalte, așa cum au fost și în viață, autorii evidențiază existența lor într-un capitol final. O altă pagină îi menționează pe cei care au făcut donații importante orașului, între care Maria Minculeasa, de numele căreia se leagă existența Spitalului „Gârlași”, și Costache Ciochinescu, militant unionist, care lăsa „moștenitoare universală pe toată averea nemișcătoare și mișcătoare pe Cassa comunei urbane Buzău”, iar gimnaziului din localitate, azi Colegiul „B.P. Hasdeu”, cărțile din biblioteca sa, mai multe tablouri și o hartă.
Pe lângă bogate informații, autorii au strecurat în cartea lor o parte din dragostea pentru orașul în care trăiesc, precum și recunoștința pentru înaintași.