O incursiune fundamentală în universul tarkovskian

Un tom de aproape 500 de pagini scrise mărunt, fără poze, despre Andrei Tarkovski. Un volum construit ca o casă cu mai multe intrări, care, la orice pagină l-ai deschide, oferă o mulţime de lucruri dense şi interesante, ce te invită să intri cu curaj în inima textului. Cartea lui Costion Nicolescu, „Credinţa, nădejdea şi iubirea în viaţa şi opera lui An-drei Tarkovski“, apărută la Edi-tura Lumea Credinţei şi lansată marţi, 12 noiembrie, la librăria Sophia din Bucureşti, răspunde cum nu se poate mai bine avidităţii de informaţie şi comentariu a publicului român în legătură cu fenomenul Tarkovski. 

 

A scrie o carte despre Tarkovski, astăzi, în România - după ce în lume s-au publicat rafturi întregi de studii şi monografii, câteva mii de tomuri acoperind toate modurile de abordare - poate fi un act temerar, unul de bravadă sau unul de inconştienţă; dar, pe lângă acestea, şi un act de iubire. Costion Nicolescu este un scriitor temerar, dar un temerar avizat, lucid şi întru totul conştient de demersul său. Cartea lui s-a scris lent, autorul a adunat şi decantat în ea o în-treagă experienţă de aproape o jumătate de veac de „trăire şi cugetare alături de Tarkovski“. Îndrăgostit iremediabil de marele cineast, cunoscutul teolog şi eseist a colecţionat un material imens de publicaţii (din spaţiul occidental, în special din cel francez) - articole, interviuri, monografii, a asimilat pe înde-lete şi meditat asupra tuturor scrierilor cineastului (de la scenarii până la legendarele jurnale) şi - cel mai important lucru pentru o nouă monografie Tarkovski - şi-a ales o temă esenţială, nemaiabordată până acum, o temă de mare actualitate în strategia de salvgardare a omului religios postmodern: cele trei mari virtuţi creştine - credinţa, nădejdea şi iubirea - în viaţa şi opera marelui cineast. Titlul, lung doar în aparenţă, sintetizează cum nu se poate mai bine dimensiunea etică a mesajului tarkovskian - lecţie de supravieţuire spirituală prin credinţă, speranţă şi dragoste, adresată întregii umanităţi. 

 

În această cheie de lectură abordează teologul-eseist atât bogatul material documentar de care face uz, cât şi filmografia tarkovskiană, din cadrul căreia nu îl interesează atât resorturile estetice, cât cele etice, pe care le surprinde cu deosebită acuitate, pentru a le pune în relaţie cu microuniversul biografic familial al regizorului, cu contextul sovietic şi cu marea cultură rusă, pe care o răsfoieşte dezinvolt şi aplicat, dar mai ales cu marile repere valorice creştine - grilă de lectură a textelor şi metatextelor tarkovskiene. 

 

Cartea este valoroasă pentru cititorul român în primul rând pentru incursiunea amplă, atent şi empatic comentată, în biografia (cea obiectivă, a faptelor, şi cea subiectivă, a reflexiilor) regizorului. Pe cât de enigmatic rămâne, Tarkovski este cineastul cu cea mai bine cunoscută biografie din lume: datorită numeroaselor mărturii despre el, consemnate de-a lungul anilor de zeci de prieteni, rude şi colaboratori, dar mai ales datorită jurnalelor sale, se poate alcătui o diagramă aproape zilnică a vieţii sale, timp de câteva zeci de ani - întâlniri, proiecte, prietenii, certuri, decepţii, gânduri, impresii, boli, probleme administrative de familie şi profesionale - toate sunt notate aproape în fiecare zi în paginile jurnalului, de care nu se desparte niciodată. 

 

Costion Nicolescu are dragostea şi curajul de a se apleca asupra acestui material documentar imens, pentru a reconstitui, cu harul unui atent biograf, dar şi cu o inimă de prieten, pulsul interior al unei personalităţi fascinante şi pentru a argumenta din toate direcţiile profilul profund creştin al marelui cineast şi gânditor. 

 

Cuceritoare este şi perspectiva volumului: viaţa şi opera lui Tarkovski sunt puse, în aceeaşi măsură, sub semnul credinţei, speranţei şi dragostei. Autorul are graţia de a căuta trinomul virtuţilor creştine nu doar în opera şi gândirea, ci şi în viaţa marelui cineast - soluţie biografistă originală şi inspirată, care prilejuieşte treceri în revistă atente şi unice prin abordare, precum cele ale prieteniilor (personale, livreşti şi a celor din filme) - toate, puse sub semnul iubirii - philia, ori a relaţiilor de familie (înşirate conştiincios pe axa arborelui genealogic, aşa cum o fac şi alţi biografi ai regizorului). 

 

Eseist prolific, autor a aproape douăzeci de volume de teologie şi etnografie, Costion Nicolescu semnează acum ceea ce se va numi, cred, în curând, cartea vieţii sale. O carte fundamentală - cum s-a spus deja - pentru cultura română şi un reper neneglijabil pentru literatura monografică tarkovskiană universală.