O nouă carte despre Academia Teologică din Caransebeş

Cartea Academia Teologică Ortodoxă Română din Caransebeş a părintelui conferenţiar universitar Vasile Petrica relatează evenimente şi descrie persoane care au trudit la menţinerea şi ridicarea prestigiului acestei instituţii de învăţământ teologic bănăţean în perioada 1927-1948.

Volumul a fost lansat anul trecut în sala de şedinţe a Consiliului Judeţean Caraş-Severin, în prezenţa multor personalităţi locale care au amintit de această frumoasă perioadă a oraşului.

Înainte de unirea Banatului cu România, în perioada 1867-1927, la Caransebeş a funcţionat Institutul teologic diecezan ortodox român, transformat ulterior în Academie. Istoricul institutului până la anul 1927 a fost cuprins într-un volum anterior al părintelui Vasile Petrica, publicat în anul 2005.

Volumul actual, intitulat „Academia Teologică Ortodoxă Română din Caransebeş (1927-1948)”, este împărţit în 18 capitole care relatează istoricul şi personalităţile Academiei Teologice din Caransebeş din 1927, atunci când instituţia a primit acest nume, până în 1948, când, din cauza presiunilor regimului comunist care se instaurase în România, a fost închisă.

Primele nouă capitole descriu starea învăţământului superior din România în perioada interbelică şi promovarea Institutului teologic din Caransebeş la rang de Academie. În cadrul schimbărilor legislative cu privire la învăţământ, autorul descrie în capitolul III tendinţele centrifuge ale învăţământului teologic şi menţinerea acestuia sub oblăduirea Bisericii, prin strădaniile ierarhilor români. În capitolele următoare sunt descrise modalitatea de selectare a cadrelor didactice în cadrul Academiei Teologice din Caransebeş, materiile care se predau şi viaţa studenţilor teologi, în Academie, dar şi în afara acesteia, ei fiind catalogaţi ca adevăraţi misionari. Capitolul X este dedicat unei laturi mai puţin vizibile a instituţiilor de învăţământ superior, şi anume vieţii studenţeşti din afara cursurilor: internatul, capela, biblioteca şi cantina şi, în capitolul XII, societatea de lectură „Ioan Popasu” a studenţilor teologi. Aceste descrieri ne introduc într-o lume cu totul deosebită a vieţii unui teolog în formare, asemănătoare, într-o oarecare măsură, cu aceea a novicelui din mănăstire, cu distincţiile care se impun, desigur. Capitolul XI vorbeşte despre felul în care erau ajutaţi să studieze tinerii cu venituri modeste, mulţi fiind ajutaţi de alte facultăţi sau de diverşi mecena. Capitolul XIII descrie cadrele didactice şi conducerea, respectiv rectorii Academiei din perioada la care se referă volumul, urmând, în capitolul XIV, biografiile a 18 profesori, dintre care cei mai cunoscuţi sunt Mircea Chialda, Petru Rezuş şi viitorul Mitropolit Nicolae Corneanu. Capitolele XV-XVI descriu contextul istoric în care a funcţionat Academia, subliniindu-se perioadele dinainte de război, în timpul războiului şi cea de instaurare a regimului comunist care a desfiinţat instituţia în 1948. Capitolul XVII conţine tabele cu numele absolvenţilor Academiei Teologice din Caransebeş în perioada de care se preocupă volumul. Ultimul capitol redă regulamentul de organizare al Academiei, aprobat în anul 1938.