O posibilă cauză a violenţei
De multe ori, după ce terminam cursurile pe care le ţineam la Facultatea de Ştiinţe ale Sănătăţii şi Sportului de la Universitatea din Bacău, eram întrebat de către studenţi ce părere am despre utilizarea testosteronului pentru creşterea masei musculare la sportivi sau la cei care doreau să-şi construiască un corp de „Mister Univers“. Acestora le răspundeam dând exemplul lui Chris Benoit, campion al lumii la categoria grea, care, într-un acces de furie, şi-a ucis soţia şi fiul, după care s-a spânzurat.
Deoarece Benoit îşi făcea injecţii cu testosteron, în sângele lui găsindu-se o concentraţie de hormon de 10 ori mai mare decât normalul, comportamentul său violent a fost pus în legătură cu acest fapt. În mod obişnuit, există părerea că acest hormon masculin este strâns legat de un comportament violent. De fapt, obişnuinţa milenară a castrării armăsarilor dovedeşte cum aceştia pot fi transformaţi în linştiţii cai. Când, însă, au început să se facă cercetări mai atente, s-a dovedit că adevărul este mai complex. Cercetătorii americani au arătat că, deşi testosteronul facilitează agresiunea, nu există o relaţie directă între cauză şi efect. Este drept că testosteronul ar putea fi necesar pentru declanşarea unui comportament violent, dar nu este şi suficient. Studii efectuate în închisorile de ambele sexe au arătat că deţinuţii cei mai violenţi aveau niveluri de testosteron mai înalte decât ceilalţi. În felul acesta, nivelul de testosteron a fost pus în legătură cu dorinţa imperioasă de dominare. Pe de altă parte, studii făcute pe persoane bogate şi faimoase, au arătat că cei care conduc SUV-uri sau au conturi imense în bănci au, de asemenea, nivel crescut de testosteron. Alte studii au arătat că atleţii, actorii şi muncitorii au niveluri mai mari de testosteron decât funcţionarii şi intelectualii. În aceste condiţii, s-a pus întrebarea dacă nivelul testosteronului este cauza sau un efect al mediului în care trăiesc aceşti oameni. Cu alte cuvinte, bărbaţii cu nivel înalt de testosteron sunt predispuşi să devină criminali violenţi sau faptul că devin criminali le creşte nivelul de testosteron? Deşi nimeni nu cunoaşte răspunsul exact, s-au acumulat date care sugerează că testosteronul este mai mult rezultatul violenţei şi nu cauza sa. Astfel, ulterior câştigării unui meci, jucătorilor le-a crescut nivelul de testosteron, în timp ce pierderea unui meci, îmbătrânirea şi îngrăşarea reduc nivelul acestuia. Autori de prestigiu consideră că testosteronul este eliberat pentru a pregăti organismul pentru competiţii şi provocări din exterior. Astfel, pe termen scurt, testosteronul (care este prezent la ambele sexe) face organismul mai puternic şi alimentează tendinţa de dominaţie socială. Deşi, după cum am văzut, la om există o corelaţie mai slabă între testosteron şi violenţă decât la animale, aceasta nu înseamnă că administrarea în exces a acestui hormon poate exclude tendinţa la violenţă. E destul să amintim un ultim studiu în care bărbaţilor care erau învăţaţi cum să mânuiască o armă le-a crescut nivelul de testosteron. z