O poveste adevărată

Într-o zi, un preot aude o voce în biserică, dar cuvintele erau de neînţeles.

Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, el găseşte un copil care spunea ceva şi îşi dă seama că nu-i înţelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul. Atunci preotul l-a întrebat: - De ce tot repeţi literele? - Păi, aşa îmi fac eu rugăciunea, răspunde copilul. - Cum aşa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul. - Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii şi atunci îi dau lui Dumnezeu literele, că ştie El să le pună în ordinea care trebuie...