O poveste cu o rândunică

Să vă spun ce cred oamenii despre rândunică.

Domnul Iisus fusese răstignit şi Se lupta cu moartea. Sângele Îi picura din răni şi, ars de sete, gemu: - Apă! Apă! Un paznic Îi întinse un burete înmuiat în oţet şi fiere. Iisus, gustă, apoi se feri. Dar setea Îl chinui şi mai amarnic. Deodată se auzi un fâlfâit. O rândunică veni ca săgeata şi puse o picătură de apă pe buzele Domnului. Un paznic o zări şi trase cu săgeata, dar nu o nimeri. Peste câteva clipe, rândunica mai aduse o picătură şi iar scăpă de săgeată. Dar când veni a treia oară, săgeata o nimeri drept în piept. Lacrimi de milă curseră din ochii Mântuitorului, Care şopti: - Prin jertfa ta eşti sfântă! Binecuvântată fii, rândunico! De atunci rândunelele sunt păsări sfinte. Şi tot de atunci au o pată roşie pe gât, amintind de jertfa lor… (după T. Brill, Legendele faunei, Editura Grai şi Suflet - Cultura Naţională, Bucureşti, 1994)