„O seară românească“, la ASCOR Iaşi
În a 12-a seară a lunii noiembrie, s-au adunat, într-un singur loc, mulţi oameni frumoşi, sinceri, deschişi în relaţiile cu ceilalţi, care ştiu să profite de ceea ce le oferă viaţa. Din acel mozaic de suflete, fiecare cu alte idei, aspiraţii, emoţii şi temeri, a rezultat, la final, o adevărată operă de artă - prietenia. Da, este vorba de acea floare rară care creşte numai în grădinile lui Dumnezeu, unde nimic nu se ofileşte. Timpul petrecut împreună a fost unul de calitate, încărcat de momente frumoase, în care s-au făcut planuri măreţe, în care s-a trăit, ajungându-se la concluzia că singura soluţie la viaţă este să trăieşti. Toţi oamenii de acolo erau frumoşi, pentru că erau fericiţi!
Evenimentele tradiţionale - petrecerile, temele ce vizează obiceiurile din străbuni, discuţiile care reuşesc să antreneze spiritul fiecăruia dintre noi - sunt de un real folos în rândul tinerilor, ajutându-i să se dezvolte pe plan personal. Lipsa comunicării este o problemă gravă în societatea în care trăim. Trebuie să luăm atitudine, să încercăm să schimbăm ceva, să adunăm bucăţelele din sufletul nostru, împrăştiate peste tot din cauza neîncrederii în noi înşine. E timpul să alegem să ne fie bine, să ne implicăm în activităţile care se desfăşoară, să le vorbim celorlalţi aşa cum am vrea să ni se vorbească nouă. Activităţile care trimit la rădăcinile noastre vor avea tot timpul un mare impact asupra noastră, deoarece ne trimit cu gândul la oamenii dragi nouă, de pretutindeni, care se distrau la hore, care apreciau şi purtau cu mândrie hainele „de sărbătoare“, emblema românului.
Nici o persoană nu contestă importanţa acestor evenimente. Cu toţii avem nevoie de acele pauze ale vieţii, în care să ne distrăm, să schimbăm impresii, să ne cunoaştem şi să depăşim rutina. A citi despre oameni nu e acelaşi lucru cu a trăi printre oameni. Cel din urmă înseamnă a le asculta povestea, a le înţelege problemele, nu a le privi asemenea unui miop, care va observa doar nişte fiinţe mobile, care încearcă să facă ceva în viaţă. Omul nu trebuie să rămână închis în el, în templul propriei interiorităţi. El trebuie să se exteriorizeze, să-şi „aşeze“ gândurile în idei şi ideile în acţiuni, rezultând din această înşiruire activităţi benefice tuturor. În acest tumult de emoţii şi de revelaţii, mai este loc şi de alte „definiţii“? Eu. Tu. Noi. Lumea. Ai libertatea de a te vedea pe tine, dar ai menirea de a face paşi către celălalt, să nu crezi că o să calci pe un nisip mişcător, la aceste evenimente totul e cât se poate de real, gândit cu dragoste, făcut cu şi din dragoste pentru toţi cei din jurul tău. La următorul eveniment cunoaşte-i pe toţi, vorbeşte cu ei, încurajează-i, glumeşte cu ei... o să te simţi împlinit!
Un ultim gând? Nu, doar pentru moment: în cadrul activităţilor la care sunteţi invitaţi şi aşteptaţi cu dragă inimă, importantă este misiunea, nu durata. Nu-ţi fie teamă să îmbogăţeşti bagajul sufletesc al celui de lângă tine cu o amintire frumoasă.
Priveşte lumea în fiecare zi ca şi cum ai vedea-o pentru întâia oară, bucură-te de ceea ce e gândit special pentru tine!
(Violeta-Cristina Grefelian, ASCOR Iaşi)