O zi a biruinței creștinilor asupra idolatriei

Un articol de: Pr. Conf. Dr. Lucian Farcaşiu - 21 Martie 2016

Prima sâmbătă a Postului Mare poartă denumirea de Sâmbăta Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron, un sfânt din secolul al III-lea care a dobândit cununa mucenicească în anul 306, în timpul persecuției pornite împotriva creștinilor de către împărații Maximian și Maximus. Începând din această zi, în fiecare sâmbătă a postului, Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă slujba Parastasului pentru toți cei trecuți la cele veșnice.

Prima sâmbătă din Postul Sfintelor Paști a fost aşezată în amintirea biruinţei creştinilor asupra idolatriei. Împăratul Iulian Apostatul a poruncit să se stropească cu sângele animalelor sacrificate idolilor toate produsele vândute în piaţă, pentru a întina astfel prima săptămână a Postului Mare. Mucenicul Teodor s-a arătat în vis arhiepiscopului de atunci, Eudoxie (360-369), sfătuindu-l să fiarbă grăunţe de grâu şi să le dea locuitorilor Constantinopolului, pentru a nu merge să cumpere mărfuri din piaţă. Astfel au fost izbăviţi toţi creştinii de întinăciunea idolatriei (Triodul, Sâmbătă în prima săptămână a Postului Mare, Utrenia, Sinaxar, pp. 197-198).

Această primă sâmbătă a Postului Mare este, aşadar, ocazia unei îndoite bucurii: încheierea primei săptămâni a postului, precum şi prăznuirea mucenicului. Textul zilei din Triod ne îndeamnă: „Să ne odihnim în sâmbăta de astăzi, oamenilor, încetând ostenelile cele de ieri, pentru Cel ce a binecuvântat această zi cu odihna şi cu prăznuirea de acum a mucenicului” (Triodul, Sâmbătă în prima săptămână a Postului Mare, Utrenia, Cântarea a 8-a, Canon 1, Tropar 2, p. 199).

Sfântul Teodor, exemplu de credinţă statornică şi de mărturisire neînfricată a lui Hristos

Pomenirea mucenicului Teodor are rostul de a cere sfântului să mijlocească în rugăciune pentru noi. De asemenea, pilda sfântului mucenic constituie şi un exemplu de credinţă statornică şi de mărturisire neînfricată a lui Hristos pentru credincioşi, ajutându-i astfel pe calea care le rămâne de parcurs în săptămânile următoare. Triodul ne arată lămurit acest lucru: „Postul cel curat şi fără de prihană, la noi acum ajungând, a adus cu sine săvârşirea de minuni muceniceşti. Căci prin post ne curăţim de întinăciunile şi necurăţiile cele sufleteşti, iar prin dovezi şi lupte vitejeşti, asupra patimilor ne îmbărbătăm” (Triodul, Sâmbătă în prima săptămână a Postului Mare, Utrenia, la Stihoavnă, Stihira 2, p. 202).

În această zi se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, ca de altfel în toate sâmbetele Postului Mare, până în Săptămâna Pătimirilor, dezlegându-se la untdelemn şi vin şi se mănâncă grâu fiert cu miere. Dezlegarea aceasta la untdelemn şi vin în sâmbetele şi duminicile Postului Mare se explică prin aceea că în aceste zile se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur sâmbăta, respectiv, a Sfântului Vasile cel Mare, duminica, adică a Sfintei Împărtăşanii. Acest fapt înseamnă totdeauna sărbătoare, iar sărbătoarea aduce cu ea dezlegare şi bucurie şi în cele ale mâncării.