Obezitatea la sugar, copil şi adolescent

▲ Obezitatea reprezintă una dintre principalele tulburări de nutriţie ale sugarului, copilului şi adolescentului, cu o importantă creştere în ţările cu un standard de viaţă tot mai ridicat ▲ În ultimii 20 de ani, lumea medicală românească acordă o atenţie deosebită acestei boli cronice de nutriţie ▲

Rezultatele studiilor au conturat perioada de sugar, copil şi adolescent, ca un moment însemnat şi în conturarea obezităţii la vârsta de adult. Obezitatea este o tulburare de nutriţie, cauzată de o discrepanţă între aportul caloric şi cheltuielile de energie ale individului. Cauza principală este reprezentată de excesul caloric prelungit al dietei, pe fondul unei perturbări a mecanismelor fiziologice de reglare a aportului alimentar, condiţionată, cel mai adesea, de practici nutriţionale deficitare, de factori de mediu, familiali şi psihologici inadecvaţi.

Din punctul de vedere al datelor antropometrice, obezitatea se caracterizează prin exces de greutate faţă de talie sau raportat la vârstă. În obezitate apare modificarea de compoziţie corporală. Cea mai caracteristică este excesul de ţesut adipos, rezultat al depunerii energiei în exces sub formă de trigliceride de depozit.

Apar, apoi, tulburări metabolice şi endocrine, ca răspuns fiziologic al organismului la excesul caloric al dietei şi condiţionate de creşterea ţesutului adipos. Nu rareori obezitatea se asociază cu semne de malnutriţie şi, în special, cu malnutriţia proteică şi deficit de fier.

Prin incidenţa actuală, în creştere, a obezităţii la toate grupele de vârstă, prin complicaţiile imediate şi tardive, cât şi prin afecţiunile ce li se asociază frecvent (tulburări psihoemoţionale secundare, tulburări de ventilaţie, inci-denţa crescută a afecţiunilor pulmonare, asocierea la adult cu hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, ateroscleroza, deformări statice, afectări degenerative articulare) se apreciază că reprezintă o importantă problemă de sănătate pentru individ şi pentru colectivitate, atât pe termen scurt, cât mai ales pe termen lung, îndeosebi în ţările dezvoltate.

Frecvenţa obezităţii este în creştere pe plan mondial, această tendinţă de creştere fiind şi mai accentuată în toate ţările dezvoltate, probabil în funcţie de: supraabundenţa şi accesibilitatea la produse alimentare; predominanţa alimentelor cu conţinut bogat caloric în volum concentrat (preparate dietetice, bogate în hidrocarbonate pentru alimentaţia diversificată a sugarului, alimente bogate în lipide animale, dulciuri rafinate şi hiperconcentrate); unele practici alimentare nutriţionale; scăderea gradului de activitate fizică impusă de caracteristicile vieţii moderne (proces instructiv-educativ prelungit, transport cu mijloacele de transport, reducerea timpului de mişcare petrecut în aer liber, neglijarea orelor de educaţie fizică în şcoală).

Incidenţa obezităţii este în creştere la toate grupele de vârstă, începând cu viaţa de sugar. Importanţa actuală a obezităţii, ca problemă de sănătate publică, poate fi apreciată ţinând cont de faptul că 80% dintre copiii obezi devin adulţi obezi. De asemenea, odată instalată, boala reprezintă, cel mai adesea, o afecţiune greu de tratat. Există o corelaţie importantă între obezitatea adultului şi greutatea din primele luni de viaţă, ceea ce sugerează că obezitatea infantilă condiţionează dezvoltarea ulterioară a obezităţii.

Creşterea frecvenţei alimentaţiei artificiale, diversificarea precoce, folosirea pe scară tot mai largă a preparatelor comerciale în alimentaţia diversificată a sugarului conduc la o creştere excesivă în greutate a sugarilor şi la tendinţa de depozitare excesivă a grăsimilor.

S-a constatat că debutul obezităţii copilului pare să fie, cel mai frecvent, la vârsta de preşcolar, fiind condiţionat familial şi psihogen. Rareori, debutul bolii se produce la adolescenţă, fiind un moment critic, mai ales prin tendinţa crescută de persistenţă la vârsta adultă.