Obiceiuri şi poveşti de Buna Vestire

Despre sărbători, strămoşii noştri spuneau vrute şi nevrute. Nu trebuie să credem că este un semn de lipsă de respect faţă de sărbătoare, într-o cultură care se transmite prin viu grai, cum a fost cultura românească până acum o sută de ani. Sărbătorile iubite şi respectate erau cele despre care se spuneau cele mai multe şi fiecare spunea ce credea, după puterea lui de înţelegere. Ce nu-i interesa, strămoşii noştri nu păstrau în bagajul lor de cunoştinţe, pe care îl transmiteau copiilor. De aceea, m-am bucurat când am descoperit câte se spuneau şi se făceau în ziua de Buna Vestire! Prin anumite gesturi şi obiceiuri, pe care le repetau în fiecare an, sătenii sperau să aducă puţină sfinţenie şi în familiile şi gospodăriile lor…

De Buna Vestire, creştinii sărbătoresc unul dintre cele mai importante momente din istoria lumii: ziua când Domnul Iisus Hristos S-a întrupat în pântecele Maicii Sale, Fecioara Maria, pentru a ne mântui. Pentru aceasta, Dumnezeu l-a trimis pe Sfântul Arhanghel Gavriil să-i dea vestea cea bună şi să-i ceară Preacuratei să accepte să devină mamă Fiului Său. Sfânta Fecioară a acceptat şi, cu umbrirea Sfântului Duh, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om, ca să ne mântuiască. Mare sărbătoare a lumii… Multă evlavie aveau bunicii noştri pentru această sărbătoare! Spuneau - şi pe drept cuvânt - că, dacă nu ar fi Buna Vestire, n-ar fi nici Sfintele Paşti. Dacă Sfânta Fecioară nu ar fi acceptat, nici Domnul Hristos nu ar fi venit şi, după Patimi, nu ar fi înviat. Povesteau că, într-un an, Buna Vestire şi Învierea au căzut în aceeaşi zi. Într-un sat, preoţii au citit slujba Sfintei Învieri, însă despre Buna Vestire nu au spus nimic. După ce au terminat de zis rugăciunile Învierii, au aşteptat să se facă zi, dar degeaba. Zi nu se făcea. Abia când şi-au dat seama de greşeală şi au spus rugăciunile Bunei Vestiri, s-a înseninat. Nu mai era dimineaţă, soarele ajunsese deja la amiază… Dar nu numai oamenii şi îngerii se bucură în această zi, ci şi natura. Se spune că e ziua în care se dezleagă limba păsărilor, adică încep să cânte toate, şi cele migratoare, şi cele care iarna nu au plecat de la noi. În multe părţi ale ţării, se crede că tot în această zi se reîntorc rândunelele şi cocostârcii din ţările calde. Mare sărbătoare în gospodărie… Sărbătoarea Bunei Vestiri este ţinută cu sfinţenie de toţi, mai cu seamă de femei, în cinstea Maicii Domnului, ocrotitoarea tuturor. Spuneau că e atât de mare păcat să munceşti în această zi, încât, dacă ai presăra făină măcinată de Buna Vestire pe un pom, s-ar usca. Nici puii nu ies din ouăle ouate în această zi sfântă! Asta nu înseamnă că oamenii nu făceau nimic! Cine avea vite, oi, vaci, porci şi boi, îi ducea în această zi în câmp, la păscut. Era un fel de a începe păstoritul sub binecuvântarea sărbătorii. Gospodinele afumau casa, grajdurile şi grădina cu tămâie, mai ales pomii roditori. Dacă aveau impresia că un pom nu are destui muguri, gospodarul îl ameninţa: „Dacă nu rodeşti, te tai!“ - ca să-l „convingă“ să facă fructe. Prin unele părţi, femeile scoteau hainele groase de iarnă, cojoacele şi ţesăturile la aerisit, apoi le încuiau în lăzi, pentru iarna următoare. Gata, schimbau anotimpul! Cine avea stupi şi nu-i scosese la câmp de Sfântul Alexie, acum îi ducea. Şi mai erau unii, care puneau în dreptul urdinişului o potcoavă de fier, ca să fie albinele sănătoase şi tari cum e fierul peste vară! Ţăranii noştri evlavioşi credeau că în această zi binecuvântată toate merg mai bine, chiar şi bolnavii se îndreaptă… 26 martie - Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil Sărbătoarea Bunei Vestiri continuă, a doua zi, cu sărbătoarea Sfântului Arhanghel Gavriil, cel care i-a adus Fecioarei Maria vestea cea bună a întrupării Domnului. Oamenii se temeau că, dacă vor lucra, Sfântul Arhanghel îi va pedepsi: grindina le va bate recoltele, şerpii vor muşca vitele, membrii familiei vor cădea bolnavi, iar cei ce se vor îmbolnăvi de friguri vor fi bolnavi toată vara. Nici măcar copiii nu erau certaţi în această zi, ca să nu fie certaţi tot anul!