„Osana întru cei de sus!”

Şi când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe şi la Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, şi le-a zis: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi, intrând în el, îndată veţi afla un mânz legat, pe care n-a şezut până acum nici un om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l. Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi aceasta? Spuneţi că Domnul are trebuinţă de el şi îndată îl va trimite aici. Deci au mers şi au găsit mânzul legat la o poartă, afară la răspântie, şi l-au dezlegat. Şi unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: De ce dezlegaţi mânzul? Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus, şi i-au lăsat. Şi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele pe el şi Iisus a şezut pe el. Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii aşterneau ramuri, pe care le tăiau de prin grădini. Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau pe urmă strigau, zicând: Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este împărăţia ce vine a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus! Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre seară, a ieşit spre Betania cu cei doisprezece. Marcu 11, 1-11

***

Intrarea în Ierusalim a Domnului Iisus Hristos a fost un eveniment deosebit. Nimeni nu s-a pregătit în mod special, ci entuziasmul mulţimilor a fost ceva spontan. A intrat în „Oraşul Păcii” Cel care este Izvorul păcii. Momentul a fost unul dramatic şi răscolitor. El era destul de cunoscut; mulţi ştiau despre învăţăturile Sale sau despre minunile săvârşite. Ucenicii au fost îndemnaţi să găsească un mânz de asin. În vânzoleala generală care caracteriza acest mare oraş, în acel moment parcă timpul încremenise! Ochii tuturor erau îndreptaţi spre poarta de intrare în oraş. În chip smerit, pe mânz de asin şedea Iisus din Nazaret. Mulţimile aşterneau haine şi crengi de finic în faţa Sa şi strigau: „Osana!” şi „Osana întru cei de sus!”. Însă Domnul Hristos era trist. Privea spre entuziasmul lor şi ştia că peste câteva zile Îl vor crucifica. Sfântul Chiril al Ierusalimului aşa mărturiseşte: „Mântuitorul a suferit pentru ca să împace prin Sângele Crucii cele din cer şi cele de pe pământ”.