Păcatul nu este o alternativă a vieţii, ci o mare umbră

Un articol de: Dumitru Păduraru - 12 Mai 2017

Şi iarăşi le-a zis: Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni. Deci ziceau iudeii: Nu cumva Îşi va ridica singur viaţa? Că zice: Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni. Şi El le zicea: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre. Deci Îi ziceau ei: Cine eşti Tu? Şi a zis lor Iisus: Ceea ce v-am spus de la început. Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce M-a trimis pe Mine adevărat este, şi cele ce am auzit de la El, Eu acestea le grăiesc în lume. Şi ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl. Deci le-a zis Iisus: Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc. Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui. Spunând El acestea, mulţi au crezut în El. Ioan 8, 21-30

Cuvintele Domnului Iisus Hristos, din Evanghelia de astăzi, ne atrag atenția asupra vieţii păcătoase pe care o ducem: urmarea păcatelor este moartea. Noi chiar spunem că unii fraţi de-ai noştri, din cauza multor păcate, au murit din punct de vedere moral, chiar dacă ei sunt încă în viaţă. Un om păcătos devine neglijent cu viaţa sa, cu familia sa, cu tot ceea ce este în jurul său. Nu-l mai interesează nimeni şi nimic; totul trebuie să conveargă spre el, spre păcatele şi poftele sale. Ne-am întrebat vreodată câţi copii suferă din cauza vieţii păcătoase a părinţilor? Oare câte mame şi câți taţi varsă lacrimi văzându-şi copiii prinşi în mrejele păcatelor? Oare câţi bătrâni oftează neputincioşi privind la viaţa păcătoasă şi indiferentă a celor cărora le-au dat viaţă? Câte lacrimi varsă Domnul Hristos privind la viaţa păcătoasă pe care o ducem? Păcatul nu este o alternativă a vieţii, ci o mare umbră care se întinde asupra chipului lui Dumnezeu din noi. Păcatul este răul sufletului şi sufletul răului.