Palatul Cercului Militar

Palatul Cercului Militar din Bucureşti este una dintre clădirile reprezentative ale Capitalei, construcţia sa fiind începută în 1911 şi încheiată după Primul Război Mondial. Arhitect a fost Dimitrie Maimarolu, care a colaborat cu V. Ştefănescu şi E. Doneaud. Aici este găzduită instituţia cea mai de seamă culturală a Armatei Române, având rol atât pe plan cultural-educativ, distractiv, cât şi de imagine şi protocol. Interesant este că, deşi a costat destul de mult, construcţia fost susţinută financiar în proporţie de peste 80% de cadrele militare. Ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar, pe un teren mlăştinos, la 17 mai 1912, din cauza solului umed, mlăştinos şi nisipos, inginerii Anghel Saligny şi Elie Radu au indicat soluţia de a face palatului o fundaţie pe piloni de stejar înfipţi la mare adâncime. Deşi încheiată la roşu în 1914, diversele piedici cauzate de război au făcut ca abia la 4 februarie 1923, în prezenţa regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, a ministrului de război, generalul Gheorghe Mărdărescu, şi a comandantului Corpului 2 Armată, generalul Ştefan Holban, să aibă loc inaugurarea oficială a Palatului Cercului Militar.