Părintele arhimandrit Placide Deseille a trecut la Domnul
Părintele arhimandrit Placide Deseille a plecat la Domnul în ziua de prăznuire a Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, în mijlocul fiilor şi fiicelor duhovniceşti, lin şi senin, cu bucuria şi împăcarea de a-şi fi luat rămas-bun de la ei şi mai ales cu bucuria şi încredinţarea întâlnirii cu Domnul Hristos, Cel căruia i-a dedicat cu mare dragoste şi jertfelnicie întreaga viaţă.
Părintele urma să împlinească anul acesta 92 de ani, din care 76 de viaţă monahală. Altfel spus, părintele Placide a fost călugăr aproape toată viaţa. Un călugăr athonit, de origine franceză, întemeietor în Franţa a două mănăstiri ortodoxe cu tipic şi rânduială liturgică athonite. Ambele mănăstiri ctitorite de părintele Placide în Franţa, cea de maici de la Solan, din departamentul Gard, şi cea de călugări din masivul muntos Vercors, sunt metocuri ale Mănăstirii „Simonos Petra" din Sfântul Munte, mănăstirea de metanie a părintelui arhimandrit. Episodul îndelungatei căutări a drumului spre Ortodoxie, al închinovierii şi tunderii sale în monahism la „Simonos Petra", după mai bine de douăzeci de ani de viaţă călugărească într-una din cele mai mari şi mai „tradiţionale" (în sensul păstrării unei reguli de viaţă monahală riguroasă) abaţii cisterciene din Franţa (abaţia Belelfontaine), este povestit pe larg de gheronda (cum i se spune în mănăstirile sale şi în Sfântul Munte) în lucrarea Mărturia unui călugăr ortodox, publicată în traducere românească la Editura Doxologia. După intrarea în obştea Mănăstirii „Simonos Petra", stareţul de atunci al acesteia - gheronda Emilianos Simonopetritul - a considerat că este mult mai folositor ca părintele Placide să se întoarcă în Franţa, pentru a întemeia acolo metocuri în care viaţa monahală să se desfăşoare în limba franceză, după tipicul athonit. Şi aşa au luat naştere cele două mănăstiri. În prezent, obştea de maici este una dintre cele mai numeroase din Franţa, fiind alcătuită din şaisprezece vieţuitoare de diverse naţionalităţi.
Prin toate scrierile sale, prin ancorarea profundă şi viguroasă a gândirii sale teologice în Tradiţia Bisericii şi în lucrările Sfinţilor Părinţi, prin autenticitatea vieţuirii sale monahale după rânduielile Sfântului Munte al Athonului, părintele arhimandrit se înscrie cu fermitate în tradiţia marilor monahi athoniţi, adevăraţi trăitori-mărturisitori ai Adevărului credinţei: gheron Iosif Isihastul, gheron Iosif Vatopedinul (ucenic credincios al celui dintâi), părinţii Paisie Aghioritul, Efrem Katunakiotul, Petroniu Tănăse - compatriotul nostru cu care părintele Placide a fost bun prieten, sau gheronda Emilianos Simonopetritul, părintele său duhovnicesc.
O dragoste binecunoscută faţă de România
Pentru toţi cei care l-au cunoscut, întâlnirea cu părintele Placide a fost mereu copleşitoare prin smerenia, bunătatea şi vigoarea sa duhovnicească, prin duhul păcii şi sfinţeniei pe care îl răspândea în jur acest mare duhovnic al Occidentului creştin. Căutat de multă lume pentru experienţa sa duhovnicească, într-o Franţă secularizată şi confruntată cu multe probleme sociale, părintele arhimandrit Placide Deseille face parte din seria marilor figuri spirituale ce au marcat lumea europeană occidentală a ultimelor decenii, profund ancorate în spiritualitatea Sfântului Munte, altoite pe trunchiul monahismului athonit (dintre care e suficient să îl amintim doar pe părintele Sofronie Saharov, de pioasă pomenire cu care părintele a fost prieten). Grupuri de pelerini ortodocşi din diferite părţi ale Franţei, precum şi din ţările vecine, mai mult sau mai puţin francofone, străbăteau adesea sute bune de kilometri pentru a veni să-l vadă şi să-i asculte cuvântul de învăţătură, după modelul binecunoscut nouă de cercetare a marilor părinţi duhovniceşti din ţările tradiţional ortodoxe. Însoţiţi şi călăuziţi spre Mănăstirea „Sfântul Antonie cel Mare" de preotul lor paroh, aceştia căutau în întâlnirea cu gheronda liniştea şi bucuria procurate de sfinţenie, precum şi certitudinea atât de necesară omului cu privire la lucrarea Duhului Sfânt de îndumnezeire a omenescului ce consimte să-i fie părtaş la aceasta.
Dragostea părintelui arhimandrit faţă de România şi de credinţa ortodoxă mărturisită de poporul român, de părinţii lui duhovniceşti, era deja binecunoscută în Franţa de multă vreme. Acum doi ani, în 2016, părintele arhimandrit Placide Deseille a împlinit, prin mila Domnului, 90 de ani. Cu acest minunat prilej, fiii şi fiicele duhovniceşti l-au înconjurat cu profundă dragoste la Mănăstirea „Sfântul Antonie cel Mare". Emoţionat, părintele arhimandrit le-a ţinut un scurt cuvânt de mulţumire şi împreună-bucurare. Nu mică a fost surprinderea, nici a celor de faţă şi nici a celorlalţi, de departe, care-i suntem fii şi fiice duhovniceşti, de-a constata că întregul său cuvânt aniversar, de mulţumire adusă Domnului, a fost consacrat relatării vizitelor întreprinse în România în perioada 1960-1970, evocării figurii extraordinare a Patriarhului Justinian Marina, cu care s-a întâlnit de mai multe ori, a marilor părinţi duhovniceşti din mănăstirile nemţene sau din alte părţi ale ţării, a spiritualităţii mişcării Rugul Aprins de la Mănăstirea „Antim", pentru a se încheia cu exprimarea bucuriei de a vedea cum tot mai mulţi români vin la slujbele de la Mănăstirea „Sfântul Antonie cel Mare".
Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a publicat patru dintre cele mai reprezentative cărţi ale părintelui arhimandrit, care se bucura de fiecare dată la modul copleşitor de apariţia traducerilor sale şi, mai ales, de publicarea lor cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, faţă de care nutrea o profundă şi respectuoasă dragoste. Iată titlurile acestor traduceri şi referinţele lor:
1. Cununa binecuvântată a anului creştin. Predici la duminicile şi sărbătorile anului liturgic, traducere din limba franceză şi introducere de Felicia Dumas, Iaşi, Editura Doxologia, 2015.
2. Monahismul ortodox. Principiile de bază şi practica urmat de Tipiconul Mănăstirii „Sfântul Antonie cel Mare din Franţa", traducere din limba franceză şi introducere de Felicia Dumas, Iaşi, Editura Doxologia, 2013.
3. Credinţa în Cel Nevăzut. Elemente de doctrină creştină potrivit Tradiţiei Bisericii Ortodoxe, traducere din limba franceză şi introducere de Felicia Dumas, Iaşi, Editura Doxologia, 2013.
4. Mărturia unui călugăr ortodox. Convorbiri cu Jean-Claude Noyé, traducere din limba franceză şi prefaţă de Felicia Dumas, Iaşi, Editura Doxologia, 2011.
Domnul să-l odihnească cu drepţii, în lumina neînserată a Împărăţiei Sale, unde să ne fie neobosit rugător spre împreună-părtăşie la viaţa cea veşnică.
(Prof. univ. dr. Felicia Dumas)