Părintele profesor Nicu Moldoveanu (1940–2026) - evlavios slujitor al Altarului, harnic dascăl și talentat compozitor de muzică bisericească
Am primit cu profundă întristare vestea trecerii din această viață a părintelui profesor universitar doctor Nicu Moldoveanu, distins cleric, eminent muzicolog bizantinist și compozitor, una dintre cele mai reprezentative și luminoase personalități ale învățământului teologic universitar românesc din ultima jumătate de secol. După o viață de peste cinci decenii dăruită cu rigoare, smerenie și dragoste jertfelnică slujirii Bisericii Ortodoxe Române, catedrei universitare și tezaurului cântărilor sfinte, părintele Nicu Moldoveanu s‑a mutat la odihna cea veșnică, nădăjduind în nemărginita milă și iubire a Preasfintei Treimi.
Părintele Nicu Moldoveanu s‑a născut la data de 20 octombrie 1940, în comuna Scânteia (fostă Brătianu), județul Ialomița, fiind al șaptelea copil dintre cei unsprezece dăruiți de Dumnezeu binecredincioșilor creștini Grigore (1902-1988) și Ioana (1908-1992). Crescut în mirifica lume a satului din Bărăganul ialomițean, în vremuri de grea cumpănă, marcate de Al Doilea Război Mondial, foamete și lipsuri materiale, tânărul Nicu a deprins de la părinții săi cinstea, truda pământului, buna cuviință și credința fierbinte în Dumnezeu. A fost botezat în biserica satului de către vrednicul de pomenire preot Ioan D. Leonte, cel care, alături de preotul coslujitor Caraivan Velicu, i‑a remarcat de timpuriu dragostea curată pentru sfintele slujbe și i‑a pus în mâini primele cărți de muzică psaltică, îndrumându‑l la strana bisericii parohiale.
Purtat de o tainică rânduială dumnezeiască, talentul și râvna tânărului Nicu - care dirija deja la sărbători corul de fete și de copii din satul natal - au fost remarcate de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist Arăpașu (pe atunci Episcop‑vicar patriarhal), la sfințirea unei biserici în satul Poșta‑Dumitrești, care le‑a cerut preoților din Scânteia să‑l îndrume spre Seminarul Teologic. Răspunzând chemării lui Dumnezeu, tânărul Nicu Moldoveanu a urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox din București între anii 1956–1961, începute la Curtea de Argeș și continuate apoi în Capitală, absolvind ca șef de promoție. A urmat apoi cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din București (1961-1965), bucurându‑se de povățuirea marilor dascăli ai teologiei românești: Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, Alexandru Elian, pr. Ioan Gh. Coman, pr. Ene Braniște, pr. Constantin Drăgușin și, mai ales, profesorul, compozitorul și dirijorul Nicolae C. Lungu, cel care avea să‑i devină mentor și călăuzitor pe tot parcursul vieții.
În plan familial, Dumnezeu i‑a binecuvântat viața prin căsătoria, în toamna anului 1965, cu doamna Steliana Popescu, fiică de vrednic preot, alături de care a împărțit vreme de peste șase decenii bucuriile și încercările vieții. Căminul lor a fost binecuvântat cu doi copii: părintele prof. univ. dr. Ioan Moldoveanu, fost decan al Facultății de Teologie Ortodoxă din București, și regretata Irina Cornelia Moldoveanu, suflet nobil și cărturar, de o evlavie și sensibilitate remarcabilă, chemată la Domnul în plină tinerețe, la vârsta de numai 28 de ani, în anul 2001.
Admis la cursurile de doctorat în toamna anului 1965, la Secția de Teologie Practică, specializarea Muzică bisericească și ritual, a susținut examene de o riguroasă exigență și a parcurs, între anii 1970-1975, o temeinică inițiere în paleografia muzicală bizantină sub îndrumarea specialiștilor Gheorghe Ciobanu și Grigore Panțiru. La sfatul înțelept al părintelui profesor Dumitru Fecioru, s‑a aplecat asupra izvoarelor primare ale muzicii psaltice din marile biblioteci din România, realizând în 1971-1972 monumentalul Catalog general al manuscriselor muzicale vechi‑bizantine din România.
Ca slujitor al Sfântului Altar, a fost hirotonit diacon (1969), iar după 21 de ani de slujire diaconească, a primit harul preoției (1990), împletind rugăciunea curată de la Sfântul Altar cu îndrumarea fiilor duhovnicești. Din anul 1995 și până în anul 2016, la un an după pensionarea sa, a slujit la Biserica „Sfântul Elefterie” - Nou, Paraclis Patriarhal, Protoieria Sector 5 Capitală, iar apoi, a slujit ca preot îmbisericit pe seama Parohiei „Sfântul Vasile” - Cotroceni, Protoieria Sector 6 Capitală.
Ca dascăl de teologie, la data de 22 octombrie 1974 a susținut strălucita sa teză de doctorat cu titlul: Izvoare ale cântării psaltice în Biserica Ortodoxă Română - manuscrisele muzicale bizantine (grecești, românești și româno‑grecești) până la începutul secolului al XIX‑lea, elaborată sub coordonarea profesorilor Nicolae Lungu și Gheorghe Șoima, lucrare distinsă cu calificativul Excepțional, tânărul teolog devenind astfel primul doctor în teologie din România la specialitatea Muzică bisericească și ritual.
În anul universitar 1980-1981, beneficiind de o bursă acordată de Patriarhia Ecumenică prin mijlocirea Mitropolitului Damaschin al Elveției și a părintelui Ioan Bria, părintele Nicu Moldoveanu a urmat un stagiu de specializare la renumita Hochschule für Musik und darstellende Kunst din Viena (Austria), unde a aprofundat dirijatul coral și compoziția sub îndrumarea profesorilor Alexander Kollo și Günter Teuring. Acolo a cercetat deopotrivă manuscrisele muzicale românești din Biblioteca Națională a Austriei și a slujit adesea la biserica parohiei ortodoxe române din capitala muzicii europene.
Cariera didactică a părintelui profesor Nicu Moldoveanu s‑a identificat cu istoria recentă a învățământului teologic din Capitală: a pășit în spațiul academic ca asistent la Secția practică a Institutului Teologic din București (1968-1975), devenind apoi lector suplinitor (1975), conferențiar (1976), iar ulterior profesor titular și conducător de doctorat la Catedra de Muzică bisericească și ritual a Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București. Ca pedagog, părintele Nicu Moldoveanu a știut să îmbine în chip armonios rigoarea și exigența profesorului cu bunătatea, căldura și răbdarea părintelui duhovnicesc. Zeci de promoții de studenți, viitori preoți, diaconi, psalți și profesori au beneficiat de știința și priceperea sa. A contribuit direct la formarea a numeroși discipoli care astăzi onorează învățământul universitar, seminariile teologice, catedralele, mănăstirile și bisericile parohiale din întreaga Patriarhie Română. Totodată, a promovat procesul educațional prin editarea de cărți de strană, gramatici psaltice, crestomații, antologii corale și cursuri universitare indispensabile formării muzicale a tinerilor teologi. Activitatea sa de cercetare științifică rămâne o operă de referință în muzicologia bizantină românească. A publicat zeci de volume, studii critice, ediții de texte muzicale și medalioane monografice dedicate marilor protopsalți și compozitori bisericești români. Cu venerație filială, a închinat o monumentală monografie dascălului și mentorului său de suflet, profesorul, dirijorul și compozitorul Nicolae Lungu (lucrare publicată la Editura Basilica a Patriarhiei Române în anul 2013). În aceeași perioadă, părintele profesor Nicu Moldoveanu s‑a îngrijit și de apariția a trei volume de poezie religioasă. Cunoscând înalta sa competență, i‑am încredințat coordonarea lucrărilor colectivului redacțional pentru alcătuirea unui Dicționar de muzică bisericească românească, operă de mare utilitate apărută la Editura Basilica în anul 2013.
Un eveniment important al carierei sale academice a avut loc în anul 1998, când vasta sa operă componistică și muzicologică a fost recunoscută oficial la cel mai înalt nivel laic prin primirea sa ca membru titular al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, în cadrul Secției de Muzicologie - eveniment care a adus bucurie și onoare atât Bisericii, cât și școlii teologice românești.
Alături de activitatea didactică și cărturărească, părintele profesor Nicu Moldoveanu s‑a remarcat ca un talentat compozitor și dirijor. A îmbogățit repertoriul liturgic ortodox prin armonizări corale, cântări omofone, partituri psaltice și, în chip deosebit, prin alcătuirea slujbelor psaltice pentru numeroși sfinți canonizați în Biserica noastră. Creațiile sale psaltice și corale au intrat de decenii bune în practica vie a stranelor parohiale și mănăstirești, fiind apreciate pentru fidelitatea față de tradiția bizantină autentică, dar și pentru frumusețea lor caldă, accesibilă credincioșilor români. Ca semn al deosebitei noastre aprecieri pentru contribuția sa remarcabilă adusă misiunii Bisericii și învățământului teologic, i‑am oferit Ordinul „Crucea Patriarhală” pentru clerici (2020), cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române. De asemenea, de‑a lungul timpului, părintele profesor Nicu Moldoveanul a fost distins cu titlul de Profesor Honoris Causa al mai multor facultăți de teologie din țară.
După o viață întreagă de osteneală neîntreruptă la Altar, la catedră și la masa de scris, părintele profesor Nicu Moldoveanu a lăsat în urmă o moștenire culturală și duhovnicească nepieritoare, fiind plâns de familie, de colegii profesori, de foștii studenți și de toți iubitorii de muzică bisericească. A fost un slujitor evlavios, un dascăl competent, generos și înțelept, un compozitor talentat și un cărturar harnic, a cărui viață a fost o frumoasă slujire adusă lui Dumnezeu.
În aceste momente de firească întristare și despărțire vremelnică, până la Învierea de obşte, adresăm familiei îndoliate, fiilor săi duhovnicești, colegilor și studenților de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, precum și tuturor celor care l‑au prețuit, un părintesc gând de mângâiere și întărire sufletească.
Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Biruitorul morţii şi Dătătorul vieţii veşnice, să primească sufletul slujitorului Său, Nicu preotul și dascălul, în soborul sfinților și al îngerilor din ceruri, unde, prin cântări de laudă neîncetate, se preamăresc iubirea, lumina și pacea Preasfintei Treimi.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părintești binecuvântări și condoleanțe pentru familia îndoliată,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Mesaj de condoleanțe transmis la slujba de înmormântare a părintelui profesor universitar dr. Nicu Moldoveanu (1940-2026), oficiată în ziua de joi, 1 octombrie 2026, ora 12:00, la Biserica „Sfântul Elefterie” - Nou, Paraclis Patriarhal, Protoieria Sector 5 Capitală.