Părintele unui copil care studiază în UE primeşte drept de şedere

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis că un părinte are drept de şedere în ţara Uniunii Europene în care studiază copilul. Dreptul părintelui încetează la împlinirea vârstei majoratului copilului. Mai mult, părintele nu este subordonat condiţiei de a dispune de suficiente resurse materiale.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis că un părinte are drept de şedere în statul UE în care studiază copilul său, acest drept încetând când împlineşte vârsta majoratului, cu excepţia cazului în care copilul are nevoie în continuare de prezenţa părintelui pentru a-şi finaliza studiile. Regulamentul comunitar privind libera circulaţie a lucrătorilor prevedea că, indiferent de cetăţenie, membrii de familie ai unui lucrător resortisant al unui stat membru care ocupă un loc de muncă pe teritoriul altui stat membru au dreptul să se stabilească împreună cu acest lucrător. Potrivit aceluiaşi regulament, copiii unui astfel de lucrător sunt admişi în sistemul de învăţământ general, la cursurile de ucenici şi de formare profesională, dacă aceştia domiciliază pe teritoriul statului membru gazdă. Curtea de Justiţie de la Luxemburg a constatat că acest articol trebuie interpretat în sensul că un copil al unui lucrător migrant are un drept de şedere în cazul în care acest copil doreşte să îşi continue studiile în statul membru gazdă, deşi lucrătorul migrant nu are reşedinţa sau nu mai lucrează în acest stat membru. Acest drept de şedere se aplică şi părintelui care asigură în fapt îngrijirea acestui copil. Directiva prevede, de asemenea, că dreptul de şedere al unui copil înscris într-o instituţie de învăţământ cu scopul de a urma studii sau dreptul părintelui care asigură în fapt îngrijirea copilului nu este afectat de plecarea sau de decesul cetăţeanului. În continuare, Curtea constată că acordarea dreptului de şedere al copiilor şi al părintelui nu este supusă unei condiţii de autonomie financiară. În consecinţă, Curtea constată că dreptul de şedere de care beneficiază părintele care asigură în fapt îngrijirea copilului unui lucrător migrant, copil care îşi exercită dreptul de a urma studii, nu este supus condiţiei potrivit căreia părintele trebuie să dispună de resurse suficiente astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistenţă socială al statului membru gazdă. În plus, chiar dacă un copil care a împlinit vârsta majoratului este, în principiu, prezumat a fi independent din punct de vedere economic, dreptul de şedere al părintelui poate totuşi să fie prelungit dincolo de această vârstă în cazul în care copilul are nevoie în continuare de prezenţa şi de îngrijirea acestui părinte pentru a-şi putea continua şi finaliza studiile. Este obligaţia instanţei de trimitere să aprecieze dacă aceasta este situaţia în acţiunea principală.