Pasărea din vis

Visam că eram prinţesă. Dar nu una obişnuită. O prinţesă talentată, care ştie să cânte, să danseze şi, mai ales, să… picteze. Curiozitatea ei cea mai mare era înfăţişarea neobişnuită. Avea chip de pasăre. De pasăre măiastră. Ţinea şevaletul cu o aripă, iar cu cealaltă desena. Când obosea, începea să cânte de răsuna pădurea. Lumea toată aplauda pentru măiestria ei artistică. Spunea că de mică zânele ursitoare i-au oferit în dar o cupă fermecată, având culori din toată lumea, un nai cu sunete nemaiauzite şi pantofi de balerină cu care să danseze şi să le întreacă pe toate suratele ei.

Când m-am trezit, mi-am amintit ce am visat. În vis am aflat că talent înseamnă muncă şi plăcerea de a te juca cu culorile, în sunetul muzicii, în paşi de dans. (Gabriela Matei, cls. a III-a, cenaclul "Fiii Cătălinei", Şc. "Nicolae Iorga", Buhalniţa, jud. Iaşi)