Paştile Domnului, trecerea de la moarte la viaţă

† CORNELIU

prin harul lui Dumnezeu,

Episcop al străvechii Episcopii a Huşilor,

Iubitorilor şi slujitorilor lui Hristos Dumnezeu, din parohii şi mănăstiri,

 precum şi tuturor creştinilor dreptcredincioşi:

Har, bucurie şi milă de la Mântuitorul Iisus Hristos, Cel ce a înviat din morţi,

iar de la noi creştinească mărturisire

Hristos a înviat!

După clipele cele mai întu­ne­cate ale istoriei omenirii, când Iisus Cel nevinovat, Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară, suferind, nu ameninţa. El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe cruce pentru ca, noi, murind faţă de păcate, să vieţuim drept (I Petru 2, 23, 24). Când toţi L-au părăsit afa­ră de câţiva, răutatea satani­ceas­că şi puterile întunericului a­veau părelnica linişte a biru­in­ţei, pe dealul Golgotei, în afa­ra Ierusalimului, din întuneri­cul mormântului, El a ieşit bi­ru­ind moartea, fiind Cel dintâi înviat, Care ne aduce nouă pu­terea de nebiruit a credinţei şi nădejdea neclintită că şi noi vom învia, fiind mereu veşnic îm­preună cu El.

Această mare sărbătoare a biruinţei Domnului asupra mor­ţii ne dă curajul bucuriei şi îndrăzneala mărturisirii cre­din­ţei, „aşteptând învierea mor­ţilor şi viaţa veacului fără sfâr­şit“. Aşa ne mărturisim credin­ţa, pe care am primit-o, care ne dă putere şi sens vieţii şi care ne încurajează în faţa suferin­ţelor, acestea deseori luând sfâr­şit la mormânt.

În Înviere descoperim taina crucii şi puterea iubirii lui Dumnezeu

Biserica trăieşte şi mărturi­seşte taina Sfintei Învieri, este vestitoarea bucuriei fără sfâr­şit şi oferă lumii şansa de a descoperi şi primi această bucurie, care a venit prin cruce pentru toată lumea, căci Domnul răstignire răbdând pentru noi,  cu moartea Lui a biruit moar­tea noastră. Nu este nimic mai mân­gâietor şi încurajator în această lume precum imnul În­vierii în care de veacuri creşti­nii s-au încurajat şi mângâiat mărturisind puterea biruinţei lui Hristos, Care tuturor celor din mormin­te viaţă le-a dă­ruit. În această mare zi a Sfin­te­lor Paşti, lumina Învierii Dom­nului ne încredinţează că răutatea, perfidia, josnicia, pă­catul şi nedreptatea au fost bi­ruite. În Înviere descoperim tai­na crucii şi puterea iubirii lui Dumnezeu până la mormânt, pentru noi şi pentru mântuirea (salvarea) noastră (Ioan 3, 16).

„Ieri a fost răstignit Hristos, astăzi Îl vedem prin credinţă cum biruitor iese din mormânt. Ieri ne-am îngropat împreună cu El, astăzi înviem din păcat şi moarte. El şi-a asumat tru­pul omenesc cel muritor, ca trupurile noastre să treacă prin adormire spre viaţă. El a murit ca noi să înviem, ziua În­vierii fiind început al unei vieţi noi. Cu lumina Învierii să întâmpinăm pe tot semenul nostru, îmbrăţi­şân­du-l şi ier­tân­du-l pentru În­viere. Toate s-au înnoit, cerul şi pământul şi cele de dedesubt“ (Sf. Grigorie de Nazians, Cuvânt la Învierea Domnului, Patro­lo­gia greacă 5, col. 396-400).

Iubiţii mei credincioşi şi măr­turisitori ai Învierii,

După cum observaţi, ne a­flăm în timpuri istorice pe care le trăim, fiind caracterizate de mari provocări şi încercări. Omenirea este tot mai neliniş­ti­tă, nu mai există nicio siguranţă în viaţa noastră, afară de credinţa care spre toate este de folos. Spectrul morţii sub toate formele este mereu prezent. În fiecare clipă mor oameni, copii, tineri, bătrâni uitaţi şi mă­ci­naţi de durerile fizice şi sufleteşti ale părăsirii şi singu­rătăţii. Cultura morţii este actualizată şi mereu răspândită, bolile incurabile şi fără nicio speranţă seceră vieţi, mormin­te­le se acoperă cu pământul rece şi întunecat din care am ve­nit toţi oamenii şi unde ne vom întoarce într-o zi toţi, lă­sând amintiri şi dureri însoţite de lacrima neputinţei şi limi­telor noastre omeneşti.

Taina mormântului prin Învierea Domnului devine des­co­­perită şi mărturisită. Toţi care adorm cu credinţa în Iisus Cel mort şi înviat vor învia, du­pă aceea noi cei vii care vom ră­mâne până la venirea Dom­nu­lui vom fi răpiţi în nori şi aşa mereu cu Domnul vom fi (I Te­saloniceni 4,16).

Aceasta este aşteptarea cre­dinţei noastre, Învierea morţi­lor şi viaţa veşnică la care suntem chemaţi toţi. În ciuda rău­tăţilor şi urii care ne înconjoa­ră, a defăimărilor, minciunii şi dispreţului, Biserica lui Hris­tos cea biruitoare, care suntem toţi cei ce-L mărturisim şi credem în Învierea Lui, nu va în­ce­ta de a apăra, păstra şi încu­ra­ja viaţa.

După zilele triste ale săp­tămânii celei sfinte şi mari, no­uă astăzi din mormânt iertare şi biruinţă ne-a răsărit. Mor­min­tele aşteaptă glasul îngerului Domnului, care va porunci tuturor să se ridice spre viaţa cea nouă şi fără sfârşit.

Chiar dacă moartea ne des­parte, ne întristează, ne arată cine şi ce putem noi, muritorii, unde ne sunt cele preţuite şi de care ne-am legat în această lume, noi aşteptăm învierea mor­ţilor şi viaţa veacului. Ar­gu­mentele omeneşti ale învierii morţilor sunt marcate de gân­direa noastră limitată şi efemeră, dar faptul istoric, inatacabil, Care a schimbat lumea şi istoria ei, Învierea Domnului, ne mângâie pe toţi deoarece „Hristos, înviind din morţi, este în­ceputul învierii celor ador­miţi (I Cor. 15, 20).

Această zi mare a Învierii ne cheamă să descoperim taina Bisericii şi a vieţii: „Nu vă lă­saţi înşelaţi! Dumnezeu nu se la­să batjocorit. Ceea ce semă­năm, aceea vom şi culege“ (I  Cor. 15, 33).

Ca fii ai Bisericii suntem chemaţi la mărturisirea tainei credinţei noastre prin fapta cea bună către tot omul aflat în nevoie.

Ca fii ai Bisericii trebuie să păstrăm cu sfinţenie adevărul descoperit de Mântuitorul Iisus Hristos, Cel ce o conduce în chip nevăzut pe valurile furtu­noase şi amare ale acestei vieţi. În rugăciune descoperim ajutorul care vine de la Părintele Luminilor, unde nu este schimbare (Iacov 1, 17).

De aceea, vă  îndemn să descoperiţi puterea rugăciunii şi, în dulceaţa netrecătoare a Cu­vântului lui Dumnezeu, să pri­mim mângâiere şi încurajare.

În ziua aceasta sfântă să vi­zi­tăm pe cel singur, trist şi bolnav, să ne mângâiem în sufe­rin­ţe, bine ştiind că suferinţa a­duce răbdare, căci „Domnul este mult milostiv şi răsplă­titor“ (Iacov 5, 11) celor care rabdă cu gândul la El.

Curând va veni vremea să suferim pentru credinţa noas­tră, pentru aceasta să ne încre­dinţăm Celui Care a biruit moar­tea ca să ne dăruiască puterea bi­ruinţei „care ne va duce la desăvârşire, ne va întări, ne va face neclintiţi şi biruitori“ (I Petru 5, 10).

Puterea răului a fost limitată şi biruită. În lume stră­lu­ceşte taina vieţii şi lumina În­vierii. Mergeţi pe calea aceasta care duce la viaţă şi urmaţi-L pe Mântuitorul, ca fii ai Lu­mi­nii. Întâmpinaţi pe copiii voştri, pe cei dragi, pe cei de aproape şi de departe, învăţaţi-i, povă­ţui­ţi-i, vestiţi-le taina cea mai mare a credinţei noastre, cu lu­mânarea pascală în mână, a­lungaţi întunericul şi tristeţea.

În lumina Învierii Domnu­lui, vă încredinţez de rug­ă­ciu­nea, dra­gostea şi compasiunea noastră.