Patriarhul Ecumenic, la prăznuirea Sfântului Dimitrie

Slujba Sfintei Liturghii de ieri, de hramul Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, a adunat pe Dealul Patriarhiei pelerini din toată ţara pentru a primi arhiereşti binecuvântări de la soborul de ierarhi prezent, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, şi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Pelerini din toate colţurile ţării au înfruntat ieri vremea neprietenoasă din Bucureşti pentru a participa la sărbătoarea Sfântului Dimitrie, ocrotitorul Bucureştilor. Chiar dacă stropii reci de ploaie au îndemnat mai degrabă la refugiu în adăposturi încălzite, credinţa şi căldura din sufletele pelerinilor au învins capriciile vremii, astfel încât Dealul Patriarhiei a fost plin de credincioşi care au participat la slujba Sfintei Liturghii săvârşite de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, şi Preafericitul Părinte Daniel. Cei doi patriarhi, înconjuraţi de un sobor de ierarhi români şi greci dar şi preoţi şi diaconi, au transmis binecuvântare pelerinilor de pe scena amenajată lângă Catedrala patriarhală. După citirea Sfintei Evanghelii, Sanctitatea Sa, Bartolomeu, a vorbit credincioşilor despre cei doi sfinţi Dimitrie, Izvorâtorul de Mir şi Dimitrie cel Nou, după care a urmat momentul oferirii de daruri Patriarhiei Române din partea Patriarhiei Ecumenice. La rândul său, şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit oaspetelui de seamă o icoană a Mântuitorului Iisus Hristos, lucrată în mozaic. La Sfânta Liturghie de ieri a fost prezent şi protopsaltul Theodoros Vasilikos din Grecia, care a cântat câteva cântece psaltice, spre bucuria pelerinilor prezenţi la slujbă. "Toţi suntem pelerini în lumea aceasta" La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit credincioşilor despre ce înseamnă să fii pelerin şi bucuriile pe care pelerinii le au când merg să se închine la moaşte ori la diferite biserici. "Toţi suntem pelerini în lumea aceasta, adică toţi suntem călători. Pelerinul caută pe Dumnezeu şi caută sfinţenia pentru că toţi suntem creaţi după Chipul lui Dumnezeu. Când omul caută pe Dumnezeu, el de fapt răspunde chemării lui Dumnezeu, care îl caută pe om. În călătoria la locurile sfinte, de fapt Dumnezeu călătoreşte cu noi. El ne cheamă la Împărăţia cea veşnică. Noi suntem trecători în lumea aceasta, dar căutăm pe Dumnezeu cel netrecător", a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române. În pelerinaj, a spus Preafericitul Părinte Patriarh, aducem mulţumire lui Dumnezeu şi sfinţilor, pentru că am simţit ajutorul Lui şi ajutorul lor. De asemenea, în pelerinaje ne pocăim mai mult pentru păcatele noastre, de aceea foarte mulţi dintre cei care vin în pelerinaj se şi spovedesc la locurile unde ajung. De asemenea, a spus Preafericirea Sa, în pelerinaje venim şi pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu, numeroşi oameni bolnavi, oameni singuri sau care se luptă cu greutăţile vin pentru a cere ajutorul Preasfintei Treimi, al Maicii Domnului şi al tuturor sfinţilor. Daruri pentru binefăcătorii Bisericii noastre În semn de preţuire, Patriarhul Daniel i-a oferit Mitropolitului Pavlos de Drama o icoană a Sfântului Dimitrie cel Nou, pentru a-şi aminti de vizita sa făcută în România, dar şi în semn de mulţumire pentru că a adus credincioşilor din România o bucată din Lemnul pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos. De asemenea, primarul sectorului 2, Neculai Onţanu, a primit Crucea Patriarhală pentru mireni pentru bogata sa activitate de sprijinire a numeroase biserici din Bucureşti. ▲ Răbdarea în tăcere a Cuviosului Dimitrie În timpul Sfintei Liturghii, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, a rostit o cuvântare pe care o redăm în cele ce urmează, în întregime. Preafericirea Voastră, Preafericite Părinte Daniel, Patriarh al României şi iubit frate în Hristos, Înalt Preasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre, Fii binecuvântaţi ai Bisericii Ortodoxe Române, Astăzi, calendarul arată că ne aflăm în ziua de 27 octombrie, când Biserica prăznuieşte pomenirea Cuviosului Dimitrie cel Nou, patronul Bucureştilor. Dimitrie s-a prăznuit ieri, Dimitrie se prăznuieşte astăzi. Ieri, Marele Mucenic din Antichitate, Tesaloniceanul, Izvorâtorul de Mir, făcătorul de minuni, strălucitul, mândria neamului grec, podoaba mucenicilor! Astăzi, Cuviosul cel Nou din Basarabi - şi el făcător de minuni - slava acestei Catedrale patriarhale, salvatorul poporului binecredincios din Bucureşti, mângâierea tuturor românilor! Cel dintâi Dimitrie L-a iubit pe Hristos din tot sufletul. Întocmai a făcut şi cel de-al doilea Dimitrie. Cu mult zel, lupta cea bună a bunei-credinţe s-a luptat cel dintâi! Tot aşa a făcut şi cel de-al doilea! L-a slăvit pe Dumnezeu prin cuvânt şi faptă Marele Mucenic! La fel L-a slăvit şi Cuviosul! Mult l-a iubit pe om cel dintâi! Acelaşi lucru a făcut şi cel de-al doilea! Arătatu-s-a vrednic de chemare cel dintâi! Vrednic de chemare s-a dovedit şi cel de-al doilea! Primit-a din belşug harul lui Dumnezeu cel dintâi! La fel a primit şi al doilea! Primul s-a învrednicit de mucenicia sângelui! Al doilea s-a învrednicit de mucenicia ascultării şi a nevoinţelor celor sfinte, toată viaţa! Harul facerii de minuni a primit de la Dumnezeu Marele Mucenic! Harul minunilor a luat din acelaşi izvor şi Cuviosul! Mir sfânt a izvorât din mormântul viu al tesaloniceanului! Bună mireasmă duhovnicească răspândesc viaţa şi sfintele moaşte ale Sfântului Dimitrie cel Nou din România! Amândoi s-au împărtăşit de sfinţenia lui Dumnezeu Celui Întreit Sfânt, amândoi sunt luminaţi de lumina Lui cea necreată, amândoi împărăţesc împreună cu El, amândoi arată dumnezeiasca dragoste faţă de oameni, prin minuni! Slavă lui Dumnezeu, aşadar, Care în fiecare epocă şi în fiecare popor creştin-ortodox ridică sfinţi, învederând, de-a lungul vremurilor, roadele lucrării Sfântului Duh în lume! Sfântul Mare Mucenic Dimitrie s-a caracterizat prin entuziasmul tineresc, râvna sfântă pentru transmiterea mesajului Evangheliei la tineri şi prin răspunsul dat cu promptitudine chemării la jertfă. Cuviosul Dimitrie s-a caracterizat prin răbdarea în tăcere, privegherea în rugăciune şi spiritul de sacrificiu în dumnezeiasca sihăstrie. Viaţa amândurora s-a caracterizat prin căldura credinţei în Hristos, seriozitatea şi rigurozitatea împlinirii voii lui Dumnezeu, luarea aminte la mărturisirea adevărului Evangheliei. Deşi au mers pe cărări diferite, calea lor a fost aceeaşi: calea dreptei credinţe şi a dreptei făptuiri. Adică au dus, la fel, viaţa în Hristos, singura cale ce duce la Tatăl. Adevărul exprimat în Simbolul de credinţă de la Niceea şi Constantinopol a fost trăit cu intensitate în sufletele amândurora, chiar dacă cel dintâi a vieţuit înainte de limpezirea şi cristalizarea cu acrivie a adevărurilor de învăţătură, la sinoadele ecumenice. De aceea, amândoi au fost plini de harul Duhului Sfânt. Ce mărturiseşte faptul că cel dintâi a izvorât mir sfânt? Ce proclamă nestricăciunea, de atâtea veacuri, a moaştelor celui de-al doilea? "Sfinţii sunt comoara noastră cea mai preţioasă" Ce înseamnă mulţimea nenumăratelor minuni săvârşite de amândoi? Ce arată bucuria şi mângâierea pe care le simţim când ne închinăm la sfintele lor moaşte, aşezate în sfintele racle? Toate acestea ne arată că amândoi au fost vase alese ale Mângâietorului, peste care s-a revărsat harul Său! Acest har se manifestă ca mir, ca nestricăciune a trupului, ca minune, ca bucurie, ca mângâiere. Har necreat, făcător de semne şi minuni dumnezeieşti, care a umplut nu numai sufletele sfinţilor, ci şi trupurile lor, pentru ca aceia cu vedere duhovnicească curată să vadă că Dumnezeu se împărtăşeşte, după energiile sau lucrările Sale necreate, şi nu rămâne neapropiat şi inaccesibil în măreţia Lui! Dumnezeu S-a întrupat o singură dată, dar, după har, El Se întrupează continuu, în sfinţii Săi! De aceea, sfinţii sunt comoara noastră cea mai preţioasă, mângâierea cea mai mare, adeverirea cea mai sigură că putem să ne mântuim! Iată de ce gândul plin de recunoştinţă al poporului din Bucureşti se îndreaptă, mai ales astăzi, spre neuitatul Hagi Dimitrie, a cărui intervenţie hotărâtă, de acum 236 de ani, a zădărnicit tentativa de a se scoate din România sfintele moaşte ale Cuviosului Dimitrie. Astfel, Sfântul se află, până astăzi, şi cu trupul, în mijlocul poporului care îl iubeşte atât de mult. Fraţi şi fii în Domnul, Această stranie criză economică care mocneşte în zilele noastre în toată lumea este - aşa cum, foarte înţelept, s-a exprimat, cu ceva timp în urmă, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, preaiubitul nostru frate în Hristos şi împreună liturghisitor - rezultatul crizei spirituale şi morale, care, de multă vreme, biciuieşte omenirea. Oamenii L-au uitat pe Dumnezeu, ignoră voia Lui, Îi nesocotesc drepturile! Astfel, l-au uitat şi pe om, adică pe semenul lor, care este chipul lui Dumnezeu! Au uitat şi de toată creaţia, de lucrul cel bun al mâinilor lui Dumnezeu! S-au zăvorât în "sala oglinzilor" egoismului lor; îşi văd doar sinele propriu, cu pornirile şi cerinţele firii căzute în păcat. De aceea, au devenit lacomi şi autosuficienţi în înţelepciunea plină de nebunie a acestui veac; şi-au pus toate speranţele în economie, ştiinţă şi tehnologie. În tenebrele minţii lor, au cerşit o rază de lumină de la filosofie şi diferite ideologii şi se silesc să afle mângâiere şi satisfacţie în artă, sport, călătorii ş.a. Însă, toate acestea, când nu sunt idoli şi tipare ale tatălui minciunii, devin foarte mici şi foarte puţine ca să umple golul din suflet, să dea sens existenţei umane, să aducă lumină şi viaţă, să exorcizeze moartea. Dimpotrivă, ele fac tot mai dreaptă şi mai lină calea spre pierzare şi devorează sufletul omului, care se abate de la destinaţia şi vocaţia sa, greşeşte tot mai mult ţinta existenţei sale, până când, la sfârşit, pur şi simplu, se demonizează. Aşadar, criza din zilele noastre este o stare demonică, din care nu ne poate scoate redresarea economică. Este necesară o restaurare duhovnicească! Este nevoie de multă răbdare! Este nevoie de cumpătare ascetică! Este nevoie de spirit de jertfă! Este nevoie de cugetarea la sensul crucii! Este nevoie de iubire! Adică, este nevoie de Hristos! De Iisus Hristos Cel ce S-a întrupat, a pătimit, S-a răstignit pe Cruce şi a înviat şi Care este viu în veci! El, Cuvântul Cel mai înainte de veci al Tatălui, dă existenţei raţiunea de a fi, dă sens vieţii, desfiinţează distanţele prin care păcatul ne îndepărtează şi ne înstrăinează pe unii de alţii, uneşte pe cele despărţite, dăruieşte dreptate, desface legăturile morţii, face ca aşa-zisa "utopie" a dragostei să devină realitate! Pe acest Hristos, Care este iubirea în carne şi oase, ni-L arată Cuviosul Părinte Dimitrie! Pe El ne cheamă să-L urmăm, ca să ieşim din impasurile în care ne aduc şi ne lasă diferite crize! Pe El Îl arată ca fiind singura "Cale", singurul "Adevăr" şi singura "Viaţă"! Sfinţenia Cuviosului trâmbiţează în toate zările că el are dreptate! Părinţii noştri, smeriţi trăitori în Hristos, au ascultat în tăcere glasul răsunător al Sfântului şi fără cârtire şi-au dus crucea, urmând Domnului. Iar Domnul nu le-a trădat speranţele! Neamul binecredincios al ortodocşilor a acceptat cu credinţă să urce pe Golgota şi de aceea s-a făcut - şi se face în fiecare zi - părtaş luminii şi bucuriei Învierii! Aşadar, având o istorie trăită în duhul Crucii şi al Învierii, suntem chemaţi şi astăzi să mergem înainte, "pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm". Biserica-Mamă a Constantinopolului, Patriarhia Ecumenică, se bucură astăzi şi ea de prăznuirea ocrotitorului Bucureştilor, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou. Cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la proclamarea Autocefaliei Preasfintei Biserici Ortodoxe Române, care odinioară i-a fost fiică, iar acum îi este Biserică-soră, Patriarhia de Constantinopol nu a dorit, iubiţi fraţi în Hristos Domnul, să fie reprezentată la aceste sfinte sărbători doar de un distins ierarh al ei, ci l-a trimis pe însuşi Patriarhul Ecumenic, pentru ca acesta, în mod personal, să fie interpretul dragostei, afecţiunii şi mulţumirii Bisericii-Mame pentru toate realizările pe care le aveţi şi să reverse din belşug peste toată obştea Bisericii lui Hristos din România, binecuvântarea şi urările sale, ca tot mai mult să sporiţi în iubirea Domnului! Aşadar, iubiţi fraţi şi preaiubiţi fii în Domnul, "bucuraţi-vă! desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi! (II Cor. 13), pentru rugăciunile Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi ale tuturor sfinţilor. Amin.