Patriarhul României a sfințit racla cu moaștele Sfintei Maria Brâncoveanu

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfințit astăzi, 13 august 2026, noua raclă ce adăpostește cinstitele moaște ale Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu și ale Sfinților Martiri Ștefan și Matei Brâncoveanu, fiii ei. Slujba a fost săvârșită în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Proclamarea locală a canonizării Sfintei Maria Brâncoveanu va avea loc duminică, 16 august, la București.

În contextul Anului comemorativ al sfintelor femei din calendar, la începutul acestui an a avut loc proclamarea generală a canonizării a 16 femei de neam român care s-au făcut pildă prin viețuirea lor în multe momente ale istoriei poporului nostru, printre acestea numărându-se și Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu, soția Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu și mama celor patru fii martiri ai acestora: Constantin, Ștefan, Radu și Matei. Proclamarea locală a canonizării acestei femei cu viață sfântă va avea loc duminică, 16 august, în ziua de pomenire a tuturor acestor bineplăcuți ai lui Dumnezeu, la Biserica voievodală „Sfântul Gheorghe”-Nou din centrul Capitalei.

Racla în care au fost așezate cinstitele moaște ale Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu și ale Sfinților Martiri Ștefan și Matei Brâncoveanu a fost realizată cu măiestrie la Atelierele Patriarhiei Române, fiind împodobită cu emailuri cu icoanele celor trei apărători ai credinței. Alături de Patriarhul României, la slujba de sfințire a raclei s-au rugat părintele Emil-Nedelea Cărămizaru, parohul Bisericii „Sfântul Gheor­ghe”-Nou, precum și alți slujitori. După sfințirea raclei, Părintele Patriarh Daniel a binecuvântat și șase icoane relicvar ale Sfintei Maria Brâncoveanu ce vor fi oferite mai multor lăcașuri ctitorite sau sprijinite de aceasta pe parcursul vieții sale.

La finalul slujbei de sfințire, Prea­fericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre motivul așezării, în aceeași raclă, a fragmentelor din moaștele celor doi fii martirizați: „Astăzi, Dumnezeu ne-a învrednicit să sfințim racla realizată cu multă evlavie și dragoste pentru Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu și doi dintre fiii săi. Această sfințire este prilejuită de viitoarea proclamare locală a canonizării Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu, pentru că fiii ei au fost canonizați împreună cu Sfântul Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu. Pentru că moaștele a doi dintre fiii ei, Ștefan și Matei, au fost găsite deodată cu moaștele sfintei în pământul de sub Biserica «Sfântul Gheorghe»-Nou din Bucu­rești, s-au pregătit pentru a fi puse în raclă spre cinstire”.

De asemenea, Patriarhul României a ilustrat virtuțile ce au caracterizat viața acestei femei sfinte: „Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu este una dintre cele mai frumoase icoane ale demnității și spiritualității românești. Ea este o soție fidelă și o mamă credincioasă, foarte responsabilă și jertfelnică prin nașterea, creșterea și educația creștină a copiilor. A avut patru fii și șapte fiice. I-a crescut pe toți în credința creștină și le-a dăruit o cultură vastă prin cei mai renumiți profesori care puteau fi prezenți la curtea domnească în perioada respectivă. Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu era nu numai harnică și înțeleaptă, ci și foarte darnică. S-a învățat să fie cumpătată și milostivă, astfel încât a făcut foarte adesea, cu multă discreție, o mulțime de milostenii. În mod deosebit, a arătat iubire față de Dumnezeu și de Biserică prin ctitorirea sau zidirea de lăcașuri sfinte. A ctitorit Biserica «Sfântul Nicolae»-Dintr-o zi din București, bolnița Mănăstirii Hurezi, Mănăstirea Surpatele, Mănăstirea Viforâta și Mănăstirea Berivoii Mari din județul Brașov. De asemenea, a ajutat o mulțime de biserici din Sfântul Munte Athos, din Alexandria, de la Ierusalim, din acele locuri în care creștinii se aflau atunci sub stăpânire otomană. Sfânta Maria Brâncoveanu a fost harnică și darnică, milostivă și deosebit de răbdătoare, o pildă de răbdare întocmai cu cea a mucenicilor. După ce au murit soțul, cei patru fii și sfetnicul Ianache, decapitați la Constantinopol în ziua de 15 august 1714, ea a fost trimisă în surghiun, rămânând în exil până când și dușmanii familiei brâncovenilor, anume cantacuzinii, au fost omorâți de același sultan, Ahmed al III-lea. Cu ajutorul noilor domni, Ioan și Nicolae Mavrocordat, a reușit să scape din exil contra unor sume foarte mari și să aducă în țară, pe ascuns, în 1720, osemintele Sfântului Domnitor Constantin Brâncoveanu și ale celor patru fii, îngropându-le în secret sub Biserica «Sfântul Gheorghe»-Nou din Bucu­rești, deoarece Mănăstirea Hurezi, care era programată a fi locul de veci al Brâncovenilor, se afla în perioada respectivă sub ocupație străină. Ea a suferit foarte mult, a trăit martiriul soțului și al fiilor ca pe o cruce grea, dar cu multă răbdare și speranță în ajutorul lui Dumnezeu. În ultima parte a vieții sale, s-a retras la Mănăstirea Surpatele, mergând de acolo adesea să se roage la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Dintr-un Lemn. Drumul acesta pe care îl parcurgea uneori noaptea, cu o candelă în mână, a fost numit «drumul doamnei» sau «drumul lacrimilor». Aceasta se ruga pentru odihna sufletelor celor care au suferit moarte martirică, dar și pentru mântuirea ei și a tuturor celor care Îl iubesc pe Dumnezeu și Biserica Sa. Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu este o pildă de răbdare martirică și de trecere prin suferință și necazuri fără a-și pierde speranța și a cădea în deznădejde. Ea este pentru toate mamele, soțiile și familiile creștine o icoană a demnității și a credinței ortodoxe în vremuri dificile”.

Alături de confecționarea acestei frumoase racle, la Atelierele Patriarhiei Române a fost restaurată racla ce adăpostește moaștele Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu. Programul liturgic prilejuit de proclamarea locală a canonizării Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu va începe în seara zilei de sâmbătă, 15 august, la Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou din Bucu­rești, acolo unde, în jurul orei 16:45, cele două racle vor fi întâmpinate și așezate în sfântul lăcaș. În continuare, un sobor de clerici va săvârși slujba Privegherii.