Paula Ribariu, pictura semnelor

"Noduri şi semne" se intitula un volum de acum mai bine de trei decenii al lui Nichita Stănescu. Acelaşi lucru se poate spune şi despre marea artistă Paula Ribariu, tot septuagenară, dar a cărei operă reprezintă un fel de sfredel în inima timpului. Miza, ca în cazul tuturor celor mari, este atemporalitatea. Paula Ribariu lucrează împotriva timpului care le macină pe toate. Cine a vizitat expoziţiile ei de-a lungul vremii a fost cu siguranţă impresionat de suprarealismul de bună calitate care sfidează aleatoriul şi orice tentativă de a crea haotic. Aşa-zisul haos al artistei este un cosmos în continuă expansiune, pe cele mai imprevizibile serpentine ale creaţiei. Haosmos s-ar putea numi ce face ea, dacă ar fi în acest fel să folosesc titlul unui volum de poezie al Magdei Cârneci, tot din urmă cu mulţi ani. Pavel Şuşară i-a intuit în comentariile şi analizele sale liniile de forţă, care nu se mai regăsesc în pictura noastră contemporană. Acest amestec de "funerar şi ludic", cum spune magistral eminentul critic, este efigia Paulei Ribariu, descriind astfel o sensibilitate a lumii de astăzi în care nimic nu mai este pur, dar în mintea unor oameni remarcabili până şi impuritatea capătă pregnanţă şi autenticitate. Mumiile pictate par dezgropate dintr-un mormânt egiptean de patru mii de ani sau sunt spectre dezincarnate ale societăţii abulice şi alienate care ne înconjoară. Recunoaştem, nu este uşor să stai cu ochii larg deschişi în faţa unei lucrări a artistei, deoarece te solicită la maximum şi determină un vertij magic în urma căruia simţi că-ţi fuge pământul de sub picioare. Dar aceasta şi este calitatea marilor artişti care nu ne îngăduie să fim nepăsători în faţa operelor lor. Cu atât mai puţin în faţa a ceea ce produce Paula Ribariu. Spaimă şi extaz, acestea sunt stările sufleteşti dominante. Spaima ne îngheaţă, dar extazul ne eliberează din corsetul ego-ului, care la urma urmei este cea mai mare spaimă. Artista îşi provoacă vizitatorii şi lasă în inima lor dâra unei întâlniri cu alte lumi. O altă lume sau lumea dinăuntru este dezvăluirea supremă. Uneori, privindu-i lucrările, am avut senzaţia că mă aflu în faţa unei catapetesme uriaşe zugrăvind nivelele increate ale universului la care, evident, nimeni nu a avut acces. Viziunea şi conceptul se completează şi formează scara spre Nevăzut.