Pelerin de sărbătoarea familiei sfinte a Maicii Domnului

Data: 11 Septembrie 2015

Două zile de la începutul anului bisericesc, 8 şi 9 septembrie, sunt dedicate unei familii binecredincioase, care a salvat neamul omenesc de la întuneric şi pierzanie, prin rugăciune şi smerenie. Rodul rugăciunii părinţilor Ioachim şi Ana a fost naşterea, la o vârstă înaintată, a pruncii Maria. Înţeleptul remarcă: Cunună bătrânilor sunt fiii lor şi fală fiilor sunt părinţii lor. Prunca Maria a fost nu numai bucuria aşteptată de cei doi părinţi şi cununa bătrâneţii lor, ci şi bucuria întregului neam omenesc şi cununa cerului, devenind Maica lui Hristos-Dumnezeu, întrupat din ea, fiind mai cinstită decât îngerii şi toţi sfinţii.

De sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului am poposit în comuna Perieni, jud. Vaslui. Întâlnirea cu primii oameni din comunitatea situată lângă municipiul Bârlad şi dialogul purtat cu ei, paşnic şi cu ton domol, îţi creează o stare de linişte şi siguranţă, ca în satele româneşti de demult... Orice întrebare primeşte răspunsul pe măsură, îngrijit exprimat şi la subiect. Fiind sărbătoare, majoritatea celor întâlniţi pe cale merg spre cele două biserici din comună, ducând cu ei în mâini prinoasele muncii lor, spre a fi închinate memoriei moşilor şi strămoşilor, dar şi celor care îşi serbează numele Preasfintei Fecioare Maria.

Sfântă Liturghie şi sfinţire de troiţă

Comuna Perieni dăinuie de mult timp, cu „multe şi deosebite tradiţii", după cum a explicat părintele Ovidiu Ionaşcu, care pregăteşte o monografie a locului. Biserica unde slujeşte, cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil", şi unde am participat la Sf. Liturghie, este construită la începutul secolului trecut, din piatră, de un italian, şi cu o arhitectură nemaivăzută în acele vremuri în care multe clădiri se înălţau cu lut amestecat cu paie... Dialogul liturgic între strană şi altar mi-a adus aminte de vremurile când, copil fiind şi apoi adolescent, mă apropiam cu mare sfială de strana bisericii şi de marii cântăreţi care existau atunci. Am remarcat la această biserică un cânt liturgic curat, îngrijit şi pătrunzător, aşa cum a fost şi cuvântul părintelui la predica închinată sărbătorii. La chinonic, patru credincioase au adus obolul lor Maicii Domnului prin cântări liturgice deosebite. Am remarcat de multe ori că o cântare psalmodiată de creştinii care mânuiesc sapa sau coasa, sau războiul de ţesut, care au mâinile crăpate de arşiţă şi ger şi care ştiu ce-i oful, pătrunde mai uşor şi mai adânc în sufletele celorlalţi, decât una executată „profesional", dar fără trăire şi adâncime rugătoare, care nu atinge şi nu mişcă prea mult sufletul.

După slujbă ne-am îndreptat cu toţii pentru sfinţirea unei troiţe în cinstea Naşterii Maicii Domnului, aşezată la răscruce de drumuri, aşa cum făceau moşii şi strămoşii noştri, ctitorul monumentului fiind primarul comunei, Vasile Roşca, alături de familia sa, d-na Maria, copiii Adrian şi Diana-Georgiana, dar şi de credincioşii comunei Perieni. Troiţa (soclu, cruce şi acoperiş) a fost realizată de subsemnatul. La slujbă au participat cei doi preoţi slujitori din comună, oficialităţi locale şi un număr mare de credincioşi.

„Sprijin şi ajutor, nădejde tare şi armă nebiruită"

După slujba de sfinţire, în cuvântul său, pr. Ovidiu Ionaşcu a remarcat, printre altele: „Dorim ca acest semn de biruinţă care s-a ridicat aici să fie, în primul rând, un semn al nostru de biruinţă asupra încercărilor şi patimilor omeneşti şi apoi, celor care vor trece pe aici şi se vor ruga să le fie, cum spune rugăciunea de la sfinţirea troiţei, sprijin şi ajutor, nădejde tare şi armă nebiruită împotriva diavolului". Primarul comunei, dl Vasile Roşca, ctitorul principal al troiţei, a adăugat plin de emoţie şi de bucurie: „Mulţumesc Bunului Dumnezeu că mi-a ascultat ruga de a mă binecuvânta ca într-o bună zi să pot contribui substanţial la edificarea unei toiţe şi la sfinţirea ei. O înaltă faţă bisericească spunea că o troiţă este o poartă către Dumnezeu. Mă bucur că am putut contribui şi participa şi eu la crearea unei porţi către Dumnezeu. Cred că oricine îşi va face semnul crucii când va trece pe aici, îl va apropia pe Dumnezeu mai mult de noi".

La sfârşitul ceremoniei, autorul lucrării a remarcat: „Nu mă gândeam nicidecum, când treceam în copilărie pe lângă satul dumneavoastră, locul copilăriei mele fiind nu departe de aici, că voi ajunge să construiesc o troiţă la Perieni. Am remarcat un fapt deosebit la dl primar, atunci când am discutat despre textul plăcii comemorative şi când dlui a ţinut ca să nu fie scris spre pomenire doar dânsul şi familia, ci să fie pomeniţi şi credincioşii comunei Perieni. Am văzut că se gândeşte la cetăţenii pe care îi conduce, nu doar material, ci şi spiritual. Majoritatea luptăm în viaţă pentru un nume bun. Imortalizarea numelui pe un lucru bun, de referinţă, nu se face spre laudă, ci el este un exemplu pentru contemporani şi urmaşi, care vor avea la rândul lor dorinţa de a fi pomeniţi. În faţa lui Dumnezeu nu suntem anonimi. De aceea preotul ne întreabă cum ne numim, înainte de a ne oferi Sfânta Împărtăşanie. Prin ceea ce voi toţi aţi făcut azi, aici, v-aţi înveşnicit, în memoria contemporanilor şi urmaşilor, numele bun şi vrednic".
Troiţa de la Perieni este realizată după o parte din modelele create prin anii 1999-2000 împreună cu părintele Cristian Bucur, asemănătoare cu cele din Drumul Crucii de la Mănăstirea Hadâmbu, drum gândit şi sugerat de părintele stareţ arhim. Nicodim Gheorghiţă şi care nădăjduim că, treptat, treptat, se va extinde în toată Moldova şi prin alte modele pe care le realizăm, pentru ca în felul acesta să ducem cu toţii, împreună, mai uşor, privind la crucea Răstignirii şi Învierii, crucea suferinţelor neamului nostru românesc. Bucuria comunei s-a încheiat la primărie, unde s-a oferit o agapă în cinstea celor prezenţi.

* Dr. Costel-Mirel Nechita este şi dirijorul Corului Catedralei mitropolitane din Iaşi