Pelerinaj „Aleph“ la mănăstirile din Târgu Neamţ

Cu binecuvântarea părintelui director Dragoş Bahrim şi prin purtarea de grijă a părintelui arhimandrit Hrisostom Rădăşanu, sâmbătă, 2 aprilie 2016, Reţeaua de cluburi „Aleph“ din Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Vasile cel Mare“ din Iaşi a organizat un pelerinaj pentru o parte din membrii şi colaboratorii ei.

 Am părăsit Cetatea Iaşilor la ora 7:00, după ce am pus început bun zilei prin rugăciune, primind binecuvântarea Celui ce „a călătorit împreună cu Luca şi Cleopa“. Ajunşi la Mănăstirea Văratec, am vizitat locurile în care a trăit memorabila Veronica Micle, muză poetului nepereche, şi i-am mulţumit Maicii Domnului în biserica mănăstirii, pentru că, prin mijlocirile Sale, am ajuns cu bine la primul obiectiv. Ne-am îndreptat apoi spre Mănăstirea Agapia, unde am descoperit împreună chipurile atât de vii zugrăvite de marele Grigorescu. Ghid în mănăstire ne-a fost o colegă, Lavinia Macovei, care, din încredinţarea doamnei director Carmen Pirleciu, ne-a vorbit despre istoricul acestei vechi vetre monahale al cărei nume se traduce prin „iubire“. Am părăsit Mănăstirea Agapia cu promisiunea că vom reveni, mai ales că în cadrul acestui aşezământ se dezvoltă încet, dar sigur, un club Aleph. Am urcat muntele şi am ajuns la Mănăstirea Sihla, unde obştea ne aştepta, în timpul Liturghiei fiind înălţate rugăciuni pentru buna noastră călătorie. Aici am servit masa de prânz, am vizitat împrejurimile, ne-am închinat la Peştera Sfintei Cuvioase Teodora şi am primit binecuvântarea părintelui stareţ Pahomie Cătană, unul dintre cei mai apropiaţi şi dragi colaboratori ai Reţelei de cluburi „Aleph“, cel ce a dat farmec simpozionului dedicat memoriei părintelui Cleopa, ce a avut loc pe 27 noiembrie 2015.

Pliniu cel Bătrân spunea că „Acasă este acolo unde-ţi este inima“, iar următoarea mănăstire la care ne-am oprit a fost pentru mulţi dintre noi o adevărată „revenire acasă“. Ne-am întors „acasă“, la Sihăstria, acolo unde unii dintre noi avem o parte din familie, o parte din prieteni, acolo unde duhul părintelui Cleopa încă mai dăinuie. Am vizitat chilia părintelui Cleopa, ne-am închinat la mormântul său şi am admirat monumentala biserică a mănăstirii. La Mănăstirea Secu am avut bucuria întâlnirii cu părintele Cleopa, vieţuitor al mănăstirii, ce nu este cu mult mai prejos de cel ce a vieţuit la Sihăstria. Cuvioşia sa ne-a prezentat biserica mănăstirii şi cele două paraclise, bucurându-ne cu pilda celor doi cuvioşi ce au vieţuit aici: Antim Găină şi Vichentie Mălău. Alături de „Cleopa cel mic“, după cum el însuşi s-a numit, timpul a trecut fără să ne dăm seama, sădindu-ne în inimă câteva seminţe ce nădăjduim că vor rodi în acest post. Ne-am vizitat mai apoi colegii de la Seminarul „Veniamin Costachi“, ne-am închinat la o parte din moaştele Sfântului Ioan Iacob, îndreptându-ne cu paşi repezi spre mănăstirea de metanie a celui ce mai apoi şi-a găsit odihna în pustia Hozevei: Mănăstirea Neamţ.

Am vizitat apoi trei dintre schiturile Lavrei Neamţului. Primul a fost Schitul Icoana Nouă, unde, în ciuda drumului anevoios, călătoria a fost una a regăsirii şi a liniştii. Drumul, prin peisajul mirific, iar frumuseţea poienii ce parcă ocrotea falnica biserică a schitului, ne-a bucurat nespus. Următorul schit a fost Vovidenia, unde marele Sadoveanu parcă ne aştepta, iar Maica Domnului ne privea plină de drag din icoana sa făcătoare de minuni. Ultima, dar nu cea din urmă vatră monahală vizitată a fost Schitul Cărbuna, unde mica obşte ne-a întâmpinat cu multă dragoste şi bucurie. Ne-am întors în Iaşi la ora 20:00, obosiţi trupeşte, dar revigoraţi duhovniceşte, nădăjduind că ne vom bucura de rugăciunile sfinţilor şi cuvioşilor pe ale căror urme am călcat în acest scurt, dar cuprinzător periplu duhovnicesc. (Gherasă Gabriel-Andrei, preşedintele Reţelei de cluburi „Aleph“ din Arhiepiscopia Iaşilor)