Pelerini clujeni în Ţara Lăpuşului
Parohia „Nașterea Domnului”, păstorită de părintele Nicolae Buda, a organizat un pelerinaj pentru corul parohiei, în Țara Lăpușului. Și acum, ca în fiecare an, membrii corului și alți credincioși din parohie, în jur de 50 de pelerini, au pornit la drum pentru a descoperi frumusețile bisericilor și mănăstirilor.
Primul popas al pelerinilor a fost la un atelier de sculptură în lemn, în satul Baba, așezat în sudul județului Maramureș. Fostele grajduri ale CAP-ului au fost transformate în ateliere de sculptură. Acestea adăposteau într-un șopron larg, acoperit, părți de iconostas, uși împărătești, stâlpi, porți uriașe de biserici, lanțuri cu zale de lemn, închinătoare, unele gata împachetate.
A urmat mănăstirea de la Dealu Mare, unde biserica albă, cu acoperișul larg, cu chipuri de sfinți zugrăvite pe cupole și în partea superioară a zidurilor, îi primeşte pe pelerini mai întâi în pridvorul larg, sprijinit pe patru coloane dantelate în partea de jos și superioară. Pe peretele de la intrare sunt pictate scene din viața Sfântului Ilie, ocrotitorul acestui locaș. Părintele Paisie Cosma ne-a întâmpinat și ne-a spus câteva cuvinte despre acest loc de rugăciune, apărut în anul 1991, din dorința credincioșilor de a ridica și de aici, spre cer, mulțumire pentru toate. În curte, chiliile sunt adăpostite într-o clădire frumoasă ca un conac boieresc, cu balcoane cu stâlpi de lemn încrustați cu îndemânare.
Rohia şi Rohiţa
Pelerinii ajung apoi la Rohia, Mănăstirea „Sfânta Ana”, acest „cuib de vulturi”, apărători ai credinței din Țara Lăpușului, așezat pe vârful unui deal, Dealul Viei. Biserica de la demisol, clădită din cărămidă veche, ne aminteşte de creștinii care se rugau în catacombele de odinioară. Ne închinăm la icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, ne rugăm și ne primește părintele Macarie Motogna care ne povesteşte pagini din istoria acestui sfânt locaș unde, o vreme, a trăit monahul Nicolae Steinhardt. Privirile pelerinilor sunt atrase de macaralele care lucrează la viitorul Centrul monahal ”Nicolae Steinhardt”. În biserica nouă miroase a zid proaspăt pregătit pentru pictură și a vopsele.
Pelerinii vizitează apoi Casa de Stejar, Casa Stăreţiei, Casa cu Paraclis, Casa Poetului, Altarul de Vară, Casa Albă, colţul maramureşan cu biserica de lemn şi o casă specifică acestei zone. Biblioteca mănăstirii, unde a trudit cu răbdare monahicească monahul Nicolae, cuprinde aproximativ 40.000 de cărţi şi reviste în limba română. În cimitirul mănăstirii, unde, la umbra pădurii, își dorm somnul de veci părintele Serafim Man și monahul Nicolae de la Rohia pelerinii au rostit o rugăciune de pomenire.
Urmează drumul spre satul Boiereni, la Mănăstirea Rohița, o bisericuță din lemn, cu turla ascuțită, care atinge cu crucea ei cerul. Părintele stareț Vasile Filip îi întâmpină pe pelerini, care îi mulţmesc, apoi, gazdei pentru masa de prânz și pentru iconițele și pliantele oferite în dar. După Târgu Lăpuș urmează Mănăstirea Lăpușul Românesc, Ruoaia, un complex monahal mai nou, așezat pe o vatră mai veche de mănăstire (1315).
Biserica din Rogoz, patrimoniu mondial
În drumul spre casă, pelerinii se opresc la biserica de lemn din Rogoz, un monument impresionant, care face parte din patrimoniul UNESCO, despre care le vorbește pe îndelete părintele Ioan Chirilă. Ridicată în 1663 din lemn de ulm, de săteni, biserica este decorată la exterior cu un brâu de forma unei funii întreruptă de rozete, simbol al soarelui și al luminii. Impresionante sunt consolele încurcate, în formă de „cap de cal” care sprijină acoperișul. Turnul înalt, acoperit cu șindrilă, are ca frați încă două turnulețe mai mici. Pelerinii viziteză apoi biserică nouă, de zid, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” unde sunt întâmpinaţi de părintele Ioan Hojda.
Plecând din Rogoz, în Târgu Lăpuș pelerinii au fost primiţi de o familie de credincioși care, cu ospitalitatea caracteristică acestor locuri, le-au oferit plăcinte calde, tradiționale și alte bunătăţi. Ultimul popas a fost la Mănăstirea Cășiel, judeţul Cluj, la ceasul Vecerniei. Clădirea din curtea mănăstirii le aminteşte pelerinilor de Biserica „Sfântului Nectarie” din Grecia. În pelerinaj, timpul a trecut repede, dar pelerinii au adunat în suflete, nu doar culorile toamnei, ci și o bogată pace și liniște.