Pepenele de iarnă, un nou soi aclimatizat în România

Pepenele de iarnă (benincasa hispida), un nou soi provenit din Asia, a fost aclimatizat în acest an, în premieră în ţara noastră, de cercetătorii Staţiunii legumicole din Buzău. Fructele sunt gustoase, dulci şi pot înlocui în preparatele culinare pepenele, castravetele şi chiar dovleacul, dar ceea ce este cel mai important, se păstrează foarte bine peste iarnă, spun specialiștii.

Producţia depăşeşte 60 de tone la hectar, iar fructele cu o greutate cuprinsă între două şi patru kilograme sunt o sursă pe timpul iernii de vitamina C şi alte vitamine.

„Anul acesta am făcut documentaţia şi, începând cu anul viitor, va fi înscris în vederea omologării şi brevetării. Producţia depăşeşte 60 de tone la hectar, o producţie foarte mare, o plantă produce circa 15-20 de fructe, iar dacă sunt lăsate să ajungă la maturitate numărul lor scade la 8-10 fructe pe plantă”, a declarat pentru Agerpres cercetătorul Costel Vânătoru, membru corespondent al Academiei de ştiinţe agricole şi Silvice.

Potrivit cercetătorului, pepenele de iarnă, foarte popular în Asia, este o specie din familia cucurbitaceelor.

„Fructele sunt gustoase, dulci şi pot înlocui în preparatele culinare pepenele, castravetele şi chiar dovleacul, dar ceea ce este cel mai important, se păstrează foarte bine peste iarnă, aşa cum se păstrau la ţară dovlecii de plăcintă, şi îşi menţin prospeţimea în condiţii naturale, de cămară de magazie”, a spus Vânătoru.

El susţine că planta poate fi folosită şi ca portaltoi la pepeni pentru a obţine producţii foarte mari.

Un alt succes recent al spe­cialiștilor Staţiunii de cercetări legumicole din Buzău este reabilitarea usturoiului de Râmnicelu, supranumit usturoiul românesc, un soi cunoscut pentru calităţile sale gustative şi medicinale.

„Celebrul soi de usturoi românesc de Râmnicelu a trecut anul acesta toate testele, anul viitor va fi în anul doi de testare şi va fi trimis la omologare în vederea recunoaşterii sale oficiale ca plantă de cultură”, a declarat iniţiatorul acestui proiect, cercetătorul Costel Vânătoru.

Omologarea acestui soi este importantă din două considerente. „Pe de o parte, prin înscrierea în Catalogul oficial al plantelor de cultură din România, producătorii vor beneficia în premieră de subvenţii agricole, iar, pe de altă parte, odată cu relansarea în producţia de serie, de la 20-30 de hectare cultivate în prezent se poate ajunge la câteva sute de hectare, importurile de produse similare, de regulă de proastă calitate, vor fi limitate”, a spus cercetătorul.

Potrivit sursei citate, staţiunea de la Buzău va putea oferi de anul viitor orice cantitate de sămânţă certificată din acest soi românesc de usturoi.

Referitor la calitatea semin­țelor, cercetătorul a sfătuit legumicultorii să achiziționeze întotdeauna material săditor certificat, nu de pe piața neagră.

„De la an la an, cererea de material săditor este tot mai mare, dar, totodată, a crescut şi piaţa neagră a seminţelor şi a răsa­durilor necertificate şi neomologate. Pe piaţă sunt introduse pliculeţe frumos colorate, unele dintre ele din străinătate, cu date eronate sau de provenienţă dubioasă”, a declarat, pentru Agerpres, cercetătorul de la stațiunea buzoiană.

Consecinţele cultivării semin­țelor necertificate pot fi grave, pentru că așa vin din „afară” boli şi dăunători.

În acest an legumicol, producătorii au avut probleme cu dăunători precum păianjenul, trip­sul, omida, gândacul de Colorado şi, mai recent, tuta absoluta, ultimul fiind foarte agresiv.

„Tuta absoluta este o molie minusculă, un dăunător imun la toate insecticidele, care anul acesta a fost întâlnit în toate bazinele legumicole principale: Buzău, Vidra, Târgovişte, Matca. Primele semnale cu tuta absoluta au apărut în 2010 la Satu Mare şi uşor-uşor acesta s-a extins în întreaga ţară, fiind adus probabil cu produsele importate”, a precizat cercetătorul.