Peste 1.000 de muncitori şi meşteri au lucrat la ridicarea Muzeului Satului

Ne aflăm în anul în care Muzeul Satului din Bucureşti a împlinit 80 de ani de la fondare. Sufletul acestui proiect, sociologul Dimitrie Gusti, ţinea la inaugurarea muzeului un discurs emoţionant, prin care arăta cât efort uman a fost necesar pentru realizarea frumosului muzeu dedicat satului românesc.

Iată un fragment din impresionantul discurs: „Casele ne-au venit în 56 de vagoane, care au transportat o cantitate toată de 470.564 kg. Nu erau simple bârne care puteau fi aruncate de ici-colo, ci fiecare parte era un obiect de preţ, care urma să fie mânuit cu grijă. Majoritatea lor erau bârne sculptate, ba chiar, cum a fost cazul cu biserica de lemn din Maramureş, bârne cu preţioasă pictură pe ele. Noroc că aceia care au desfăcut casele şi cei care le-au construit la Bucureşti au fost înşişi meşterii satelor. Din fiecare sat au sosit sătenii cei mai pricepuţi la asemenea treburi. Numărul lor a fost de 130. Şi, cum lucrările erau urgente, le-am adăugat mâna de lucru din Bucureşti: zidari, vopsitori, dulgheri, ridicători de schele şi salahori. Până la sfârşit se perindaseră pe şantierul nostru 1.064 de lucrători, numai pentru ridicarea gospodăriilor ţărăneşti. Fără să socotim pe aceia întrebuinţaţi în construcţia unei săli centrale de muzeu, în formă de clopotniţă cu arhindaric, şi nici pe lucrătorii municipiului, care au organizat drumurile, lumina şi celelalte... Socotoţi pe zile de lucru, aceşti muncitori au lucrat 5.729 de zile, iar adăugând şi cele 3.900 de zile ale sătenilor meşteri, totalul s-a ridicat la 9.629 de zile de lucru, adică la vreo 25 de ani şi 250 de zile... Numai datorită unei pregătiri de peste zece ani am putut construi, în mai puţin de două luni, Muzeul Satului Românesc, pentru care altfel ar fi fost nevoie de foarte mulţi ani”.