„Sărbătoarea Floriilor, arvună a biruinţei lui Hristos asupra morţii”

Biserica Ortodoxă a sărbătorit pe 25 aprilie, în Duminica a 6-a din Postul Mare, Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile. Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reşedinţei Patriarhale, în care a reliefat faptul că sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim este o arvună a biruinţei lui Hristos asupra ­păcatului şi asupra morţii sau o anticipare a Sfintelor Paști.

De Florii, Părintele Patriarh Daniel a subliniat în predica rostită la finalul Sfintei Liturghii de la Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale că există o strânsă legătură între sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim şi Învierea Domnului sau Sfintele Paşti. „Iisus Hristos, prin biruinţa pe care a arătat-o asupra morţii, înviind pe prietenul Său Lazăr, a prevestit învierea de obşte a tuturor oamenilor la sfârşitul veacurilor, dar a prevestit şi biruinţa asupra propriei Sale morţi, prin învierea Sa din morţi a treia zi. De asemenea, prin intrarea în Ierusalimul pământesc, Mântuitorul prevesteşte şi intrarea în Ierusalimul ceresc. Intrarea în Ierusalimul pământesc, pentru a pătimi, pentru a trece prin suferinţă şi moarte şi apoi a învia din morţi, este o etapă spre intrarea în Ierusalimul ceresc a Mântuitorului Iisus Hristos, prin Învierea Sa din morţi şi prin Înălţarea Sa la cer”, a precizat Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că Intrarea Domnului în Ierusalim ne arată şi biruinţa creştinilor „care timp de 40 de zile au postit mult, s-au rugat mult, au privegheat mult, s-au spovedit mai des, s-au împărtăşit mai des, au făcut milostenie mai multă şi au adunat florile virtuţilor în sufletul lor. Aceste flori ale virtuţilor adunate prin luptă duhovnicească în timpul postului, prin răstignirea patimilor egoiste şi prin cultivarea iubirii smerite şi milostive, sunt florile sau ramurile duhovniceşti pe care le aducem noi Mântuitorului Iisus Hristos în această zi”.

În continuare, Patriarhul României a vorbit despre simbolismul sau semnificaţiile duhovniceşti ale Sfântului şi Marelui Mir în Biserica Ortodoxă. „Mirul de nard curat, de mare preţ, cu care Maria, sora lui Lazăr, a uns picioarele Mântuitorului (Ioan 12, 3), era un semn de recunoştinţă pentru faptul că Iisus i-a dăruit din nou viaţă fratelui ei. Mântuitorul dă acestui gest al Mariei nu doar sensul unei mulţumiri sau recunoştinţe, ci dă un sens profetic, şi anume, Maria a uns cu mirul de mare preţ picioarele Lui ca semn că El va fi omorât, va fi apoi uns cu ulei de aloe şi smirnă şi va fi pus în mormânt. În mod profetic, Maria, sora lui Lazăr, a însemnat taina îngropării lui Hristos, taina trecerii Lui prin moarte, ca mai apoi să ajungă la Înviere. De aceea, acest mir de mare preţ pe care l-a folosit Maria a devenit pentru Biserică simbolul multor lucrări sfinte. Mirul de mare preţ a devenit Sfântul şi Marele Mir, care este compus dintr-o mulţime de aromate şi care se sfinţeşte într-o Biserică Ortodoxă Autocefală de către Patriarh, împreună cu membrii Sfântului Sinod, o dată la 10 sau 15 ani, după necesităţile misionare. Sfântul şi Marele Mir se foloseşte pentru sfinţirea Sfintei Mese, pentru că Sfânta Masă dintr-o biserică simbolizează mormântul în care Mântuitorul a fost îngropat, dar şi mormântul din care El a înviat. Simbolizează, deci, deodată, mormântul Său şi tronul Învierii Sale”, a arătat Prea­fericirea Sa.

„Sfântul şi Marele Mir reprezintă sufletul credinciosului drept-măritor şi smerit”

Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit că Sfântul şi Marele Mir se foloseşte şi la sfinţirea Antimisului pe care este imprimată icoana punerii în mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos, precum şi la mirungerea celor care prin botez s-au făcut părtaşi la moartea şi învierea lui Hristos. „Sfântul şi Marele Mir reprezintă şi mulţimea darurilor frumoase aduse de credincioşi lui Hristos în Biserica Sa, mulţimea icoanelor frumoase, a veşmintelor frumoase, a obiectelor liturgice frumoase şi a tuturor podoabelor care sunt folosite pentru înfrumuseţarea Sfântului Altar şi a Bisericii în general, iar aici intră şi picturile frumoase care împodobesc biserica şi o arată ca pe o icoană a Ierusalimului ceresc. Însă, înainte de toate aceste frumuseţi materiale, Sfântul şi Marele Mir reprezintă sufletul credinciosului drept-măritor şi smerit, care şi-a curăţit viaţa prin pocăinţă, spovedanie şi împărtăşirea cu Sfintele Taine. Sfântul şi Marele Mir sau Mirul de mare preţ reprezintă credinţa dreaptă şi vieţuirea sfântă, curată a creştinilor”.

Preafericirea Sa a mai precizat că ramurile de salcie şi de finic reprezintă florile dreptei credinţe şi florile virtuţilor duhovniceşti pe care le-am dobândit în Postul Sfintelor Paşti, prin rugăciune şi prin post, prin pocăinţă şi fapte bune. La final, Patriarhul României le-a urat tuturor celor care poartă nume de flori mulţi ani binecuvântaţi, sănătate, mântuire, pace şi bucurie.