POEME: Monica Pillat

ÎMPREUNĂ 

Ține-mă-n brațe strâns,
Că mult am pribegit,
Până să Te aud,
Măicuță, cum mă chemi.

Învață-mă s-adorm
Și leagănă-mă-n somn,
Ca dorul cel nestins,
Ce ne-a adus aici,
Să-nceapă a-mpleti
Din noi același duh.

DIN CÂTE ZILE VIN

Din câte zile vin, pe cea de azi
Aș vrea s-o pot trăi la infinit,
Când mintea își răsfiră în văzduh
Același gând în stoluri lungi de nori, 
Când pomii se ridică, luați de vânt,
Ca niște îngeri verzi, abia foșnind.
E-n aer o plutire de mari vești
Care mă iau încet de la pământ 
Și mă deschid deodată ca un cer.

RĂMÂI
 
Rămâi cu mine, Doamne,
Acum și totdeauna,
Te chem să-mi fii aproape,
Când eu îmi sunt departe
Și uit că nu sunt singur.

Parc-am fi pe corabia
Lovită de furtună:
Tu dormi întins pe punte,
În miezul spaimei mele.

Te rog fă-mi loc și mie
În somnul Tău sihastru
De care furia mării
Nu s-a putut atinge...