POEZIE: Dan Anghelescu

c’est un sujet de désespoir plutôt que de vanité…

mari vânători ai demenţei/ crucile/ oarbe/ iarăşi
îşi unduiesc/ hăul/ pe nocturnele/ lacuri
haos/ şi haos/ e numele lor/…

ştreangul oglinzilor/ varsă oceane/ de negru
dă-ne nouă puterea/ celor ce/ nu mai ştiu
să trăiască

elogiul marii demenţe/ creşte din oriunde/ cu
numeroasele lui/ suflete şi/ triburi nocturne
şi joacă în faţa ochilor noştri/ mari pete de sânge

il fait froid…

astfel/ toate acestea se vor povesti/ 
în foarte puţine/ cuvinte…

plouă în haos/
vom zări interzisele poduri/ şi pânze limpezi/ 
ca sticla/

eu doar număr/
mereu prea-târziuri/… ca unul dintre cei ce se/ 
împotrivesc/ cu/ înţelesul/ pierdut al trecutelor/ zile
în anul pierdut/ când te iubeam/ de departe/ chiar
şi/ fără/ speranţă
haosul îmi măcina/ îngerii/ de prin suflet
haosul/ haosul/
era o alergare/ pe cai de pământ/ şi de ape
spre o memorie plină de pietre tombale
când vine surzenia/ ca o scufie/ 
de piatră/ vălurind
guiţând/
tăgăduind tot ce vezi/ şi nu vezi
şi totul/ inexprimabil devine…/ 
cum haosul însuşi/ în rostirile lui/ 
delirând/ delirând…

şi nici un sunet/ nici o lumină/ doar
fire de iarbă

mă scriu într-o cutie de tablă/ mă scriu şi mă scriu
ca pe un cuvânt/ necunoscut/norii
de lemn râd/ în mine/ ce dramă/ ce dramă
ghemul acesta de singurătate
aleargă/ cu mari/ picioare/ şi ele de lemn…/ 
ai să-mi zici: e un haos absurd

…if the lost word is lost…

Dumnezeu îşi clatină capul/ o/ câtă îndoială/ 
şi haos/deplin
pe inima/ lumii
în prea/ îndelungata/ ei înserare…

şi aşa se face că/ ziarele nu mai au nimic de/ povestit…
o nedesluşire sălbatecă/ pasărea neagră
râde şi râde

if the spent word is spent