POEZIE: Dumitru Ichim
PSALMUL PENTRU-NCUVÂNTARE
Rămas fără cuvinte, mă cerți că împrumutul
Mi-l vreau din fierărie, iar nu din catedrală,
Cu fumul mă fac frate ca să-Ți ating părutul
Când cerșetoarea-mi slovă din cer se-ntoarce goală.
Ți-au înflorit caișii, dar mie - alb toiagul!
Ridic, să văd cu bățul negrai atins de strună,
Din vreascuri - învierea, cum profețise magul,
Iar mie-mi lași blestemu-n nectar de mătrăgună.
De-s cârcotaș în toate, Tu crezi că-i cuviință
Duh neghinar, prin mine, să-Ți pângăre hotarul?
Ce-ar fi numai cu pomii să fiu de o ființă,
Cais, măcar o dată, să-mi mântuiesc amnarul?
Tu poți să-mi schimbi diata din verdele privirii,
Dar nu-mi lua tristețea, tot dreptul moștenirii!
PSALM LA RÂUL CEDRILOR
Când snopi așteaptă carul nu-mi da să-Ți fiu câmpie,
Tămăduiește-mi vița rămasă fără poamă!
Voiai să-Ți tăinui plânsul, nici un măslin să știe,
Safirul din coroană cum spinii Ți-l destramă.
Nu-i cerul cer, ci piatră, teasc spaimei din ciorchină,
Se face noapte-n sâmbur până la miezul punții.
De cine Ți-era teamă în ultima grădină
Când licărea ispita lângă paharul nunții?
Credeam că heruvimii... Dar, nu! Vreo rândunică...
Lipsea chiar primul nastur la veac din cheutoare!
Nu-i nimeni să ne spună de cine Ți-era frică,
Grea somnului albeața până și azi mă doare.
„Sculați-vă, să mergem... aici e, pe aproape...”
Libanului azi cedrii mă cheamă peste ape!
PSALM LA PICIOARELE CRUCII
Din frumusețea pură, cristalului nuntire,
E gândul lui și formă ca dragostei lăuta?
Sau doar se împrumută din dorul de zidire
Cum setea ei și-o soarbe din chipul apei ciuta?
Înseamnă că-nainte de-nfiripatul firii,
Tu m-ai purtat alături, veac după veac de-a rândul;
În neiscata clipă, fior al oglindirii,
Contemporan cu Tine n-a fost de-a pururi gândul?
Și nemitarnic mării mi-ești vameș ca nisipul...
Nu jertfa sângeroasă, vrei cântecul ei - jarul!
Aceasta n-o fi cheia ca-i zis că mi-ai dat chipul?
Tu-n loc să judeci lumea pe umăr pui ștergarul!
Cum Te doresc din toate! De ce îmi spui: Alege!
Nu-i gândul Tău pe cruce, ci Răstignitu-i rege!
PSALMUL PESCUIRII APOFATICE
Să mergi fără picioare e-n șarpe-nțelepciune,
Dar fără de aripă mult mai înalt e zborul!
Neputincios mi-e gândul, chiar tors cu patru strune,
Osârdie vrea duhul, rubinei bând ulciorul.
Mereu, ca-ndrăgostitul simt că-mi devii suflarea.
Cu inima Te cuget, ca focul din cenușă,
Doar lacrima și-oceanul au gust ca depărtarea.
Trecut-a vânt prin ramuri, nu-i nimeni azi la ușă!
Nici lutului măsura, nici cerul nu Ți-e tindă,
Cum te-ar gândi ceairul, sau chiombul cu cuvântul,
Din dogma ciocârliei de n-am făcut oglindă,
Te pierdem tot în toate, chiar gol Ți-e și mormântul!
Dar Te aud din spate, străluminându-mi firea:
Zvârliți spre-adâncuri mreaja! Nu știți unde-i Iubirea?
PSALMUL DE LA DENIA BOBULUI DE GRÂU
Râvnind ne-ngăduitul sunt zării iar înfrântul,
Când lacrima-i în scoică, oceanu-i doar o hartă!
Nu Te mai vreau fărâmă, chiar de-i întreg Cuvântul,
Sunt orbul ca mireasma strigând din vorba spartă.
Pir, înrăit de piatră, și neamuri de timofte,
Mătăsurile broaștei pe limpezimuri rare!
De unde prins-am gustul necunoscutei pofte
Ca umbrei să-i beau vina păcatului de soare?
Ești tot, din pretutindeni cel risipind Te-adună!
Nu suferi că n-ai nume? Ți-e mănăstire spicul
Ce-a învățat să doară dor nelumit pe strună
Cum inima zvâcnește prin iaduri patericul!
Tu, ce-ai veșmânt lumina mereu schimbându-și slava,
De ce n-ai dat petale să-mbrac, ci numai pleava?
PSALMUL DE CHEMAT LA CINĂ
Căzut în timp, adesea, de mine-mi este silă!
Pe unde ridicarea de n-ar fi ora strungă?
Și totuși nu spre zboruri ne-a fost urzit argila?
Iar spinul de la roză nu e făcut să-mpungă?
Timp, spațiului - lumina? Atunci luminătorii,
Până în ziua-a patra, de ce întârziară?
Nu mor c-așa-ar vrea lutul sub huruitul morii
Și nici măcar că osul e ruginit de seară,
Ci-n toate văd chemarea cojindu-se de farbă!
Nu poți să minți că dorul și-n Tine-nfige ghimpul;
Te simt ca-n iezer cerbul vrând foc din chip să-și soarbă.
Ți-e foame de-nceputuri? Ia! Frânge-n mine timpul,
Miroase ca stigmata, gust sfânt sărat de mare:
De ce n-am șase aripi să-ți dau o-mbrățișare?