POEZIE: Mihai Mandaj

Fecioara Maria

Un vuiet nepământesc pătruns
În lăcașul Mariei Fecioara 
A adus vocea Bunului Dumnezeu.
Smerită fiind, s-a rugat în genunchi
La făptura stelară.

Maică prea sfântă, care l-ai zămislit
Pe Iisus, fiul tău cel drag,
Cea mai dulce și frumoasă - 
Îngerul Gabriel te-a înștiințat
Că vei naște un Împărat! 

Iartă-ne de ale noastre păcate,
Ca să ne cerți și să ne îndrumi,
Credința noastră să o îndrepți
Spre înalte culmi;
Să fim mai drepți, să fim mai buni!

Cu lacrimi fierbinți de sânge
L-ai strigat când El era pe cruce,
Dar după trei zile a înviat
Și atunci cu toții ne-am bucurat:
Hristos a înviat, Hristos a înviat! 

Ai venit la Fatima și te-ai arătat 
Copiilor sărmani pe înserat,
La Lourdes lui Bernadette i-ai vorbit, 
Și glasul tău cel minunat
Peste tot s-a auzit. 

Ai venit pe o corabie în aval la Muntele Athos
Și apele erau învolburate, dar s-au liniștit,
Ai urcat pe munte și cu har ai slujit,
A dispărut ingenuu, la semn, deodată Eos,
Călugării toți, în genunchi 
Închinându-se, te-au preamărit. 

Și inima ta, în semn de cruce,
Se înclină apostolilor care
Prin Dumnezeu aduce
Credință și biruință mare.

Slavă Ție, Tată,
Slavă ție, Maică, 
Slavă Sfintei Cruci!